Basic HTML Version
Încumetarea lui Saul
585
acum s˘a arate dac˘a se încrede în Dumnezeu ¸si a¸steapt˘a r˘abd˘ator
s˘a primeasc˘a porunci de la El, dovedind c˘a este un b˘arbat în care
Dumnezeu Se poate încrede în zile grele ca într-un conduc˘ator al
poporului S˘au, sau dac˘a se clatin˘a, demonstrând c˘a este nevrednic
de r˘aspunderea sfânt˘a pe care o avea. Va asculta oare împ˘aratul pe
care l-a ales Israel de Împ˘aratul tuturor împ˘ara¸tilor? Va îndruma el
gândul r˘azboinicilor s˘ai descuraja¸ti spre Acela la care este eliberarea
¸si puterea ve¸snic˘a?
Cu o ner˘abdare mereu crescând˘a, Saul a¸stepta sosirea lui Samuel
¸si a pus pe seama lipsei dintre ei a profetului confuzia, descurajarea ¸si
dezertarea o¸stirii sale. Timpul hot˘arât a sosit, dar omul lui Dumnezeu
nu a venit îndat˘a. Providen¸ta lui Dumnezeu îl re¸tinuse pe servul S˘au.
Duhul nelini¸stit ¸si nest˘apânit al lui Saul n-a mai reu¸sit s˘a se înfrâneze.
V˘azând c˘a trebuie f˘acut ceva, ¸si pentru a aduce la t˘acere temerile
poporului, s-a hot˘arât s˘a convoace o adunare pentru serviciul divin
¸si s˘a cear˘a ajutor prin jertf˘a. Dumnezeu d˘aduse îndrum˘ari ¸si numai
aceia care fuseser˘a consacra¸ti pentru aceast˘a slujb˘a aveau voie s˘a
aduc˘a jertfe înaintea Lui. Dar Saul porunci: „Aduce¸ti-mi arderea
de tot ¸si jertfele de mul¸tumire“; ¸si, a¸sa cum se g˘asea, îmbr˘acat cu
plato¸sa ¸si uneltele de r˘azboi, se înf˘a¸ti¸s˘a înaintea altarului ¸si aduse
jertfa înaintea lui Dumnezeu.
„Pe când sfâr¸sea de adus arderea de tot, a venit Samuel, ¸si Saul
i-a ie¸sit înainte s˘a-i ureze de bine“. Samuel a v˘azut îndat˘a c˘a Saul
procedase contrar ordinelor precise ce i se d˘aduser˘a. Domnul a
spus prin profetul S˘au c˘a va descoperi în timpul acela ce trebuia
s˘a fac˘a Israel în acea criz˘a. Dac˘a Saul ar fi îndeplinit condi¸tiile pe
temeiul c˘arora se f˘ag˘aduise ajutorul divin, Domnul l-ar fi salvat în
chip minunat pe Israel prin micul num˘ar care îi r˘am˘asese credincios
împ˘aratului. Dar Saul era a¸sa de mul¸tumit de sine însu¸si ¸si de fapta
sa, încât l-a întâmpinat pe profet ca unul care ar fi meritat laud˘a, nu
mustrare.
[619]
[620]
[621]
Înf˘a¸ti¸sarea lui Samuel tr˘ada îngrijorarea ¸si nelini¸stea; iar la în-
trebarea lui: „Ce ai f˘acut?“, Saul a adus scuze pentru fapta sa plin˘a
de încumetare. El zise: „Când am v˘azut c˘a poporul se împr˘a¸stie de
lâng˘a mine, c˘a nu vii la timpul hot˘arât, ¸si c˘a filistenii sunt strân¸si
la Micma¸s, mi-am zis: «Filistenii se vor pogorî împotriva mea la
Ghilgal, ¸si eu nu m-am rugat Domnului!» Atunci am îndr˘aznit ¸si am
adus arderea de tot.“