Basic HTML Version
586
Patriarhi ¸si profe¸ti
„Samuel a zis lui Saul: «Ai lucrat ca un nebun ¸si n-ai p˘azit
porunca pe care ¸ti-o d˘aduse Domnul, Dumnezeul t˘au. Domnul ar
fi înt˘arit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu
va d˘ainui. Domnul ¸Si-a ales un om dup˘a inima Lui, ¸si Domnul l-a
rânduit s˘a fie c˘apetenia poporului S˘au....» Apoi Samuel s-a sculat ¸si
s-au suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin“.
Sau Israel înceta s˘a mai fie poporul lui Dumnezeu, sau, dac˘a nu,
trebuia ca principiile pe care se întemeiase împ˘ar˘a¸tia s˘a fie men¸tinute,
iar poporul s˘a fie cârmuit de puterea dumnezeiasc˘a. Dac˘a Israel se
preda cu totul lui Dumnezeu, dac˘a voin¸ta omeneasc˘a ¸si p˘amânteasc˘a
r˘amâneau în totul supuse voin¸tei lui Dumnezeu, El era gata s˘a fie
¸si mai departe Conduc˘atorul lui Israel. Atâta timp cât împ˘aratul ¸si
poporul dovedeau prin purtarea lor c˘a erau supu¸si lui Dumnezeu,
El putea s˘a fie scutul ¸si ad˘apostul lor. Dar în Israel nu putea s˘a se
men¸tin˘a o monarhie care nu recuno¸stea în totul autoritatea suprem˘a
a lui Dumnezeu.
Dac˘a în timpul acesta de încercare Saul ar fi manifestat ascultare
fa¸t˘a de poruncile lui Dumnezeu, Domnul ¸Si-ar fi putut realiza voin¸ta
Sa prin el. Gestul lui gre¸sit ar˘ata îns˘a c˘a el nu era capabil de a
fi loc¸tiitorul lui Dumnezeu pentru poporul Lui. El l-ar fi condus
pe Israel în r˘at˘acire. Puterea conduc˘atoare nu ar fi fost voin¸ta lui
Dumnezeu, ci voin¸ta sa. Dac˘a Saul ar fi fost credincios, împ˘ar˘a¸tia
lui ar fi fost înt˘arit˘a pentru ve¸snicie; dar, pentru c˘a gre¸sise, planurile
lui Dumnezeu urmau s˘a fie realizate printr-un altul. Conducerea lui
Israel trebuia s˘a fie încredin¸tat˘a altcuiva, care s˘a domneasc˘a asupra
poporului, potrivit cu voin¸ta Creatorului.
Noi nu cunoa¸stem ce interese sunt în joc atunci când Domnul ne
pune la încercare. Nu exist˘a siguran¸t˘a decât în ascultarea cea mai
strict˘a a Cuvântului lui Dumnezeu. Toate f˘ag˘aduin¸tele Sale sunt date
cu condi¸tia credin¸tei ¸si ascult˘arii, iar acela care nu ascult˘a anuleaz˘a
[622]
pentru sine împlinirea binecuvânt˘arilor bogate ale Sfintelor Scripturi.
Nu trebuie s˘a urm˘am pornirilor noastre sau celor ale oamenilor;
trebuie s˘a privim la voin¸ta descoperit˘a a lui Dumnezeu ¸si s˘a umbl˘am
a¸sa cum spun poruncile Lui precise, indiferent de situa¸tiile din jurul
nostru. Dumnezeu va avea grij˘a de urm˘ari; prin credincio¸sia fa¸t˘a
de Cuvântul Lui, putem m˘arturisi înaintea îngerilor ¸si oamenilor, în
timpuri de ispit˘a, c˘a Domnul ne poate folosi în împrejur˘arile grele