Basic HTML Version
Încumetarea lui Saul
589
Curând, zgomotul luptei a ajuns pân˘a în tab˘ara lui Israel. Str˘ajerii
împ˘aratului au dat de veste c˘a în tab˘ara filistenilor domne¸ste o mare
confuzie ¸si c˘a num˘arul lor scade. ¸Si, cu toate acestea, nu se ¸stia c˘a
cineva din oastea evreilor p˘ar˘asise tab˘ara. F˘acându-se num˘ar˘atoarea,
s-a v˘azut c˘a nu lipsea nimeni, afar˘a de Ionatan ¸si purt˘atorul armelor
sale. Îns˘a, când a v˘azut c˘a filistenii lupt˘a împotriva unei puteri care
le st˘atea împotriv˘a, Saul scoase oastea la atac, pentru a lupta ¸si ei.
Evreii care trecuser˘a la inamici s-au întors acum împotriva lor; au
mai ie¸sit mul¸ti ¸si din ascunz˘atori, iar filistenii, deplin zdrobi¸ti, au
luat-o la fug˘a, oastea lui Saul f˘acând un m˘acel îngrozitor între cei ce
fugeau.
Hot˘arât s˘a-¸si foloseasc˘a în cea mai mare m˘asur˘a avantajele, îm-
p˘aratul, pripit, le interzisese osta¸silor s˘ai de a mânca toat˘a ziua aceea,
porunc˘a pe care a înt˘arit-o printr-un jur˘amânt solemn: „Blestemat
s˘a fie omul care va mânca pâine pân˘a seara, pân˘a m˘a voi r˘azbuna
pe vr˘ajma¸sii mei!“ Biruin¸ta era deja câ¸stigat˘a, f˘ar˘a ca Saul s˘a fi
¸stiut de a¸sa ceva sau s˘a fi ajutat cu ceva; dar el n˘ad˘ajduia s˘a ias˘a
în eviden¸t˘a prin deplina nimicire a o¸stirii înfrânte. Ordinul de a nu
mânca a pornit dintr-o ambi¸tie egoist˘a ¸si dovedea c˘a nu-l preocupau
nevoile poporului, dac˘a acestea veneau în conflict cu dorin¸ta lui de
în˘al¸tare de sine. Faptul c˘a Saul a înt˘arit interzicerea aceasta printr-un
jur˘amânt solemn dovede¸ste c˘a el era ¸si pripit, ¸si profan. Chiar cuvin-
tele blestemului dovedesc c˘a Saul avea zel pentru sine, ¸si nu pentru
onoarea lui Dumnezeu. El nu spunea c˘a inten¸tia lui era ca „Domnul
s˘a Se r˘azbune pe vr˘ajma¸sii S˘ai“, ci „eu s˘a m˘a r˘azbun pe vr˘ajma¸sii
mei“.
Interdic¸tia a avut ca urmare faptul c˘a poporul a fost condus
la c˘alcarea poruncii lui Dumnezeu. Luptaser˘a toat˘a ziua ¸si erau
istovi¸ti din lipsa hranei; ¸si, îndat˘a ce au trecut orele de înfrânare,
s-au aruncat asupra pr˘azii, mâncând carnea cu sânge, c˘alcând în felul
acesta porunca ce interzicea s˘a se m˘anânce cu sânge.
În timpul luptei din ziua aceea, Ionatan, care nu ¸stia de porunca
tat˘alui s˘au, o c˘alcase f˘ar˘a s˘a vrea, mâncând dintr-un fagure de miere,
pe când trecea printr-o p˘adure. Seara, Saul a aflat de întâmplarea
aceasta. El declarase c˘a, cine va c˘alca porunca sa va fi pedepsit cu
moartea; ¸si, cu toate c˘a Ionatan nu se f˘acuse vinovat de un p˘acat s˘a-
vâr¸sit cu voia, cu toate c˘a Dumnezeu îi salvase via¸ta în chip minunat
¸si prin el înf˘aptuise eliberarea, totu¸si, împ˘aratul declar˘a c˘a sentin¸ta