Basic HTML Version
590
Patriarhi ¸si profe¸ti
trebuie s˘a fie executat˘a. Cru¸tarea vie¸tii fiului s˘au ar fi însemnat din
[625]
partea lui Saul o recunoa¸stere a faptului c˘a p˘ac˘atuise când f˘acuse
un jur˘amânt pripit. Lucrul acesta ar fi fost umilitor pentru mândria
sa. „Dumnezeu s˘a Se poarte cu mine cu toat˘a asprimea“, a sunat
sentin¸ta însp˘aimânt˘atoare, „dac˘a nu vei muri, Ionatane!“
Saul nu putea s˘a pun˘a pe seama sa onoarea biruin¸tei, dar n˘a-
d˘ajduia s˘a fie onorat pentru râvna dovedit˘a în p˘astrarea sfin¸teniei
jur˘amântului s˘au. Chiar dac˘a însu¸si fiul s˘au trebuia s˘a moar˘a, el
dorea s˘a-i sperie pe supu¸sii s˘ai men¸tinând cu orice pre¸t autorita-
tea împ˘ar˘ateasc˘a. Doar cu pu¸tin timp înainte, Saul se încumetase
la Ghilgal, contrar poruncii lui Dumnezeu, s˘a fac˘a slujba de preot.
Fiind mustrat de Samuel, se îndrept˘a¸tise cu înc˘ap˘a¸tânare. Iar acum,
când porunca sa fusese c˘alcat˘a f˘ar˘a s˘a fi fost cunoscut˘a, împ˘aratul ¸si
tat˘al îl condamn˘a pe fiul s˘au la moarte.
Poporul nu s-a gr˘abit s˘a împlineasc˘a sentin¸ta. Ridicându-se îm-
potriva mâniei împ˘aratului, ei au zis: „Ce! S˘a moar˘a Ionatan, el,
care a f˘acut aceast˘a mare izb˘avire în Israel? Niciodat˘a! Viu este
Domnul c˘a un p˘ar din capul lui nu va c˘adea la p˘amânt, c˘aci cu Dum-
nezeu a lucrat el în ziua aceasta“. Mândrul conduc˘ator n-a îndr˘aznit
s˘a dispre¸tuiasc˘a o astfel de unanimitate ¸si via¸ta lui Ionatan a fost
cru¸tat˘a.
Saul nu putea s˘a se elibereze de sim¸t˘amântul c˘a fiul s˘au era
mai iubit decât el atât de popor, cât ¸si de Dumnezeu. Eliberarea
lui Ionatan era o aspr˘a mustrare a grabei ¸si lipsei de chibzuin¸t˘a a
împ˘aratului. Îi st˘aruia în inim˘a presim¸tirea c˘a blestemele se vor
întoarce asupra propriului s˘au cap. N-a mai continuat r˘azboiul cu
filistenii, ci s-a întors prost dispus ¸si nemul¸tumit.
Aceia care î¸si scuz˘a ¸si î¸si îndrept˘a¸tesc p˘acatul sunt adesea cei
dintâi care îl mustr˘a ¸si-l condamn˘a la al¸tii. Ca ¸si Saul, mul¸ti î¸si atrag
dizgra¸tia lui Dumnezeu, dar leap˘ad˘a sfatul ¸si dispre¸tuiesc mustrarea.
Chiar ¸si atunci când sunt convin¸si c˘a Domnul nu este cu ei, refuz˘a s˘a
vad˘a în ei în¸si¸si cauza necazurilor lor. Ei cultiv˘a un duh de mândrie
¸si de laud˘a de sine, în timp ce se dedau la judec˘a¸ti crude ¸si mustr˘ari
severe la adresa altora care sunt mai buni decât ei. Ar fi bine dac˘a
ace¸sti oameni, care fac pe judec˘atorii, ar cugeta la urm˘atoarele cu-
vinte ale Domnului Hristos: „C˘aci cu ce judecat˘a judeca¸ti, ve¸ti fi
judeca¸ti; ¸si cu ce m˘asur˘a m˘asura¸ti, vi se va m˘asura“ (
Matei 7, 2
).