Basic HTML Version
618
Patriarhi ¸si profe¸ti
acas˘a pentru a lua parte la jertfa adus˘a de familia tat˘alui s˘au. Dac˘a
împ˘aratul nu s-ar fi ar˘atat du¸sm˘anos, ci ar fi zis: „Bine!“, David ar fi
urmat s˘a se întoarc˘a f˘ar˘a întârziere la curte. Dar dac˘a se mânia din
cauza absen¸tei lui, aceasta ar fi fost un argument hot˘arâtor pentru ca
David s˘a fug˘a mai departe.
În prima zi a s˘arb˘atorii, împ˘aratul n-a pus nici o întrebare cu
privire la absen¸ta lui David; dar cum locul lui a fost gol ¸si a doua
zi, a întrebat: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la mas˘a nici ieri, nici
azi?“ Ionatan i-a r˘aspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie s˘a se duc˘a
la Betleem. El a zis: «D˘a-mi drumul, te rog, c˘aci avem în cetate o
jertf˘a în familie ¸si frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dac˘a am
c˘ap˘atat trecere înaintea ta, d˘a-mi voie s˘a m˘a duc în grab˘a s˘a-mi v˘ad
fra¸tii». Pentru aceasta n-a venit la masa împ˘aratului.“ Cum auzi Saul
cuvintele acestea, furia lui n-a mai putut fi st˘apânit˘a. A început s˘a
strige c˘a, atâta timp cât David tr˘aie¸ste, Ionatan nu va putea ajunge
la tron ¸si a cerut s˘a se trimit˘a îndat˘a dup˘a David ca s˘a-l poat˘a ucide.
Din nou Ionatan a mijlocit pentru prietenul s˘au, zicând: „Pentru ce
s˘a fie omorât? Ce a f˘acut?“ Întrebarea aceasta l-a f˘acut pe Saul ¸si
mai satanic în furia lui, iar suli¸ta care fusese preg˘atit˘a pentru David
a fost îndreptat˘a acum asupra propriului s˘au fiu.
Fiul împ˘aratului era am˘arât ¸si descurajat ¸si, plecând din fa¸ta
împ˘aratului, n-a mai participat la osp˘a¸t. Sufletul lui era cople¸sit de
durere când, la timpul hot˘arât, se duse la locul unde David a¸stepta
s˘a vad˘a ce inten¸tii are împ˘aratul fa¸t˘a de el. Ei s-au îmbr˘a¸ti¸sat ¸si au
plâns cu amar. Întunecata patim˘a a împ˘aratului î¸si arunca umbrele
asupra vie¸tii tinerilor b˘arba¸ti ¸si ei nu g˘aseau cuvânt pentru marea lor
durere. Când s-au desp˘ar¸tit pentru a merge pe c˘ai deosebite, David
a auzit aceste ultime cuvinte ale lui Ionatan: „Du-te în pace, acum
când am jurat amândoi, în Numele Domnului, zicând: «Domnul s˘a
fie pe vecie între mine ¸si tine, între s˘amân¸ta mea ¸si s˘amân¸ta ta»“.
Fiul împ˘aratului s-a înapoiat la Ghibea, iar David s-a gr˘abit s˘a
[656]
ajung˘a la Nob, o cetate aflat˘a doar la câteva mile ¸si care apar¸tinea
¸si ea de semin¸tia lui Beniamin. Cortul întâlnirii fusese mutat de la
Silo în locul acesta ¸si acolo slujea Ahimelec, marele preot. David
nu ¸stia unde s˘a se duc˘a pentru a afla ad˘apost, decât la servul lui
Dumnezeu. Marele preot l-a privit cu uimire când a venit gr˘abit ¸si
aparent singur, cu o fa¸t˘a care tr˘ada grij˘a ¸si necaz. Îl întreb˘a ce-l aduce
acolo. Tân˘arul b˘arbat era sub continua team˘a c˘a va fi descoperit ¸si,