Basic HTML Version
628
Patriarhi ¸si profe¸ti
în numele comandantului lor ¸si s˘a-i spun˘a astfel în continuare: „S˘a
tr˘aie¸sti în pace ¸si pacea s˘a fie în casa ta ¸si cu tot ce este al t˘au. ¸Si
acum am auzit c˘a tunzi oile. P˘astorii t˘ai au fost cu noi; nu i-am
oc˘arât ¸si nu li s-a luat nimic în timpul cât au fost cu noi la Carmel.
(
Aici nu este vorba de muntele Carmel, ci de o localitate în ¸tinutul
lui Iuda, în apropiere de cetatea Maon
). Întreab˘a pe slujitorii t˘ai, ¸si-¸ti
vor spune. S˘a capete deci trecere tinerii ace¸stia înaintea ta, fiindc˘a
venim într-o zi de bucurie. D˘a dar, te rog, robilor t˘ai ¸si fiului t˘au
David, ce te las˘a inima.“
David ¸si oamenii lui fuseser˘a ca un zid de ap˘arare pentru turmele
lui Nabal, ¸si acum acest om înst˘arit era rugat s˘a dea ceva din bel¸sugul
lui, pentru a acoperi lipsurile acelora care-i f˘acuser˘a servicii atât
de însemnate. David ¸si oamenii lui ar fi putut s˘a-¸si ia singuri din
turm˘a ¸si cirezi ce ar fi vrut, dar n-au f˘acut lucrul acesta. S-au purtat
în mod onorabil. Cu toate acestea, bun˘atatea lor fa¸t˘a de Nabal a fost
zadarnic˘a. R˘aspunsul pe care i l-a trimis lui David îl caracteriza:
„Cine este David, ¸si cine este fiul lui Isai? Ast˘azi sunt mul¸ti slujitori
care fug de la st˘apâni. ¸Si s˘a-mi iau eu pâinea, apa ¸si vitele mele pe
care le-am t˘aiat pentru tunz˘atorii mei ¸si s˘a le dau unor oameni care
sunt de nu ¸stiu unde?“
Când tinerii s-au întors cu mâinile goale ¸si i-au povestit lucrurile
acestea, David s-a umplut de indignare. El le-a poruncit oamenilor
s˘ai s˘a se preg˘ateasc˘a de lupt˘a; c˘aci era hot˘arât s˘a-l pedepseasc˘a pe
omul care-i refuzase ceea ce pe bun˘a dreptate i se cuvenea ¸si care la
nedreptate ad˘auga ¸si batjocura. Hot˘arârea aceasta nejudecat˘a era mai
mult în conformitate cu caracterul lui Saul decât cu al lui David; dar
fiul lui Isai mai avea de înv˘a¸tat lec¸tii de r˘abdare în ¸scoala suferin¸tei.
Dup˘a ce Nabal i-a trimis de la el pe tinerii lui David, unul dintre
slujitori a dat fuga la Abigail, so¸tia lui Nabal, ¸si i-a povestit ce se
întâmplase. „Iat˘a“, a zis el, „David a trimis din pustie ni¸ste soli s˘a
întrebe de s˘an˘atate pe st˘apânul nostru ¸si el s-a purtat r˘au cu ei. ¸Si
totu¸si oamenii ace¸stia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au oc˘arât ¸si
nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost
zid zi ¸si noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la p˘ascutul turmelor.
[666]
S˘a ¸stii acum ¸si vezi ce ai de f˘acut, c˘aci pierderea st˘apânului nostru
¸si a întregii lui case este hot˘arât˘a.“
F˘ar˘a s˘a se mai sf˘atuiasc˘a cu so¸tul ei sau s˘a-i spun˘a ce are de gând,
Abigail a preg˘atit o mare cantitate de alimente, a poruncit s˘a fie puse