Basic HTML Version
M˘arinimia lui David
629
pe m˘agari ¸si le-a trimis înainte prin slujitori, în timp ce ea îns˘a¸si a
plecat s˘a-i întâmpine pe oamenii lui David. Ea i-a întâlnit într-un loc
retras, de pe coasta dealului. „Când a z˘arit Abigail pe David, s-a dat
repede jos de pe m˘agar, a c˘azut cu fa¸ta la p˘amânt înaintea lui David
¸si s-a închinat pân˘a la p˘amânt. Apoi, aruncându-se la picioarele
lui, a zis: «Eu sunt vinovat˘a, domnul meu! Îng˘aduie roabei tale s˘a-
¸ti vorbeasc˘a la urechi, ¸si ascult˘a cuvintele roabei tale.»“ Abigail
i se adres˘a lui David cu tot respectul cu care s-ar fi adresat unui
împ˘arat încoronat. Nabal strigase batjocoritor: „Cine este David?“
Dar Abigail îl numea: „Domnul meu“. Prin cuvinte blânde a c˘autat s˘a
lini¸steasc˘a sentimentele lui iritate ¸si a pledat pe lâng˘a el în favoarea
so¸tului ei. F˘ar˘a multe vorbe sau mândrie, ci plin˘a de în¸telepciune ¸si
iubire fa¸t˘a de Dumnezeu, Abigail a dovedit puterea devotamentului
ei fa¸t˘a de familie, l˘amurindu-l pe David c˘a purtarea neprietenoas˘a
a so¸tului ei nu era o ofens˘a inten¸tionat˘a adus˘a persoanei lui, ci mai
mult o simpl˘a izbucnire a nefericitei sale naturi egoiste.
„Acum, domnul meu, viu este Domnul, ¸si viu este sufletul t˘au, c˘a
Domnul te-a oprit s˘a ver¸si sânge ¸si s˘a te aju¸ti cu mâna ta. Vr˘ajma¸sii
t˘ai, cei ce vor r˘aul domnului meu, s˘a fie ca Nabal!“ Abigail nu-¸si
însu¸sea planul prin care c˘auta s˘a-l abat˘a pe David de la inten¸tiile
sale, ci a atribuit cinstea ¸si onoarea lui Dumnezeu. Apoi, le-a oferit
oamenilor lui David proviziile bogate ca jertf˘a de împ˘acare, st˘aruind
mereu, ca ¸si cum ea îns˘a¸si ar fi fost aceea care ar fi stârnit atât de
mult mânia comandantului:
„Iart˘a, te rog, vina roabei tale“, zicea ea, „c˘aci Domnul va face
domnului meu o cas˘a trainic˘a; iart˘a, c˘aci domnul meu poart˘a r˘az-
boaiele Domnului, ¸si niciodat˘a nu va fi r˘autate în tine.“ Abigail,
indirect, l-a l˘asat pe David s˘a în¸teleag˘a ce are de f˘acut. El trebuia s˘a
duc˘a r˘azboaiele Domnului. El nu trebuia s˘a caute s˘a se r˘azbune din
cauza unor ofense personale, chiar dac˘a era urm˘arit ca tr˘ad˘ator. Ea
continu˘a: „Dac˘a se va ridica cineva ca s˘a te urm˘areasc˘a ¸si s˘a vrea
[667]
s˘a-¸ti ia via¸ta, sufletul domnului meu va fi legat în m˘anunchiul celor
vii la Domnul, Dumnezeul t˘au; «Când va face Domnul domnului
meu tot binele pe care ¸ti l-a f˘ag˘aduit ¸si te va pune mai mare peste
Israel, atunci nu va mai avea domnul meu nici mustr˘ari de cuget ¸si
nici nu-l va durea inima c˘a a v˘arsat sânge degeaba ¸si c˘a s-a r˘azbunat
singur. ¸Si când va face Domnul bine domnului meu, adu-¸ti aminte
de roaba ta» (
1 Samuel 25, 29-31
).