Basic HTML Version
David la ¸Ticlag
653
treci mai departe“ (
Iov 38, 11
). Puterea lui Dumnezeu este continuu
folosit˘a pentru a ac¸tiona împotriva slujitorilor r˘aului. El lucreaz˘a
f˘ar˘a încetare în mijlocul oamenilor, nu pentru nimicirea lor, ci pentru
îndreptarea ¸si sus¸tinerea lor.
Biruitorii au pornit foarte bucuro¸si spre cas˘a. Ajungând la tova-
r˘a¸sii lor care r˘am˘aseser˘a în urm˘a, cei mai egoi¸sti ¸si mai nesupu¸si
dintre cei patru sute st˘aruiau ca aceia care nu luaser˘a parte la lupt˘a
s˘a nu aib˘a nici o parte din prad˘a; c˘a ar fi fost de ajuns pentru ei ca
fiecare s˘a-¸si ia înapoi so¸tia ¸si copiii. Dar David n-a îng˘aduit un astfel
de aranjament. „S˘a nu face¸ti a¸sa, fra¸tilor“, a zis el, „cu ce ne-a dat
Domnul.... Partea trebuie s˘a fie aceea¸si atât pentru cel ce s-a coborât
pe câmpul de b˘ataie, cât ¸si pentru cel ce a r˘amas la calabalâcuri: s-o
împ˘ar¸tim deopotriv˘a“. A¸sa s-a ¸si f˘acut ¸si, de atunci, a r˘amas o lege
în Israel, ca to¸ti aceia care au luat parte în chip vrednic de cinste la
o campanie militar˘a s˘a primeasc˘a aceea¸si m˘asur˘a din prad˘a ca cei
care au luptat efectiv.
În afar˘a de reintrarea în posesia bunurilor luate de la ¸Ticlag,
David ¸si ai s˘ai au capturat mari turme ¸si cirezi ale amaleci¸tilor.
Acestea au fost numite „prada lui David“; iar dup˘a revenirea în
¸Ticlag, el a trimis din prada acestor daruri b˘atrânilor din semin¸tia
sa, Iuda, ¸tinând cont de to¸ti aceia care fuseser˘a buni fa¸t˘a de el ¸si de
tovar˘a¸sii s˘ai pe vremea când fuseser˘a constrân¸si s˘a fug˘a din loc în
loc pentru a-¸si sc˘apa via¸ta. Bun˘atatea ¸si simpatia lor, atât de scumpe
pentru fugarul urm˘arit, au fost astfel recunoscute cu mul¸tumire.
Era a treia zi de când David ¸si lupt˘atorii s˘ai se întorseser˘a la
¸Ticlag. În timp ce lucrau pentru a-¸si reface casele distruse, a¸steptau
cu inima îngrijorat˘a ve¸sti despre lupta care ¸stiau c˘a se d˘aduse între
[695]
Israel ¸si filisteni. Deodat˘a un sol intr˘a în cetate, „cu hainele sfâ¸siate
¸si cu capul pres˘arat cu ¸t˘arân˘a“ (vezi
2 Samuel 1, 2-16
). El a fost
imediat dus înaintea lui David, în fa¸ta c˘aruia s-a plecat cu respect,
ca înaintea unui domn puternic, a c˘arui bun˘avoin¸t˘a o cerea. Ner˘ab-
d˘ator, David a întrebat despre felul în care a decurs lupta. Fugarul a
început s˘a povesteasc˘a cum fusese înfrânt ¸si ucis Saul ¸si cum murise
Ionatan. Dar el a mers mai departe ¸si a relatat mai mult decât simpla
desf˘a¸surare a faptelor. Închipuindu-¸si c˘a David nutrea vr˘ajm˘a¸sie fa¸t˘a
de persecutorul lui neobosit, desigur c˘a str˘ainul n˘ad˘ajduia s˘a câ¸stige
onoare dac˘a s-ar fi înf˘a¸ti¸sat ca fiind cel care-l omorâse pe împ˘arat.
Ca o laud˘a de sine, omul a povestit în continuare c˘a, în decursul