Basic HTML Version
654
Patriarhi ¸si profe¸ti
luptei, el a dat peste împ˘aratul lui Israel care era r˘anit ¸si încol¸tit
de vr˘ajma¸sii lui ¸si c˘a, la cererea acestuia, l-a omorât. Coroana de
pe capul lui ¸si br˘a¸t˘arile de aur de la mâini i le adusese lui David.
F˘ar˘a îndoial˘a c˘a a¸stepta ca ve¸stile acestea s˘a fie primite cu explozii
de bucurie ¸si s˘a i se dea o r˘asplat˘a bogat˘a pentru partea pe care o
s˘avâr¸sise.
Dar „David ¸si-a apucat hainele ¸si le-a sfâ¸siat, ¸si to¸ti oamenii care
erau lâng˘a el au f˘acut acela¸si lucru. Au jelit, au plâns ¸si au postit
pân˘a seara de durere pentru Saul, pentru fiul s˘au Ionatan, pentru
poporul Domnului, fiindc˘a fuseser˘a t˘aia¸ti cu sabia“.
Dup˘a ce a trecut prima impresie zguduitoare, produs˘a de vestea
îngrozitoare, gândurile lui David s-au întors la solul str˘ain ¸si la crima
de care era vinovat, potrivit propriilor cuvinte: „De unde e¸sti?“ Iar el
a r˘aspuns: „Sunt fiul unui str˘ain, al unui amalecit“. David a zis: „Cum
nu ¸ti-a fost fric˘a s˘a pui mâna pe unsul Domnului ¸si s˘a-l omori?“ De
dou˘a ori îl avusese David pe Saul în mâna sa; dar, de câte ori fusese
îndemnat s˘a-l ucid˘a, el refuzase s˘a ridice mâna împotriva aceluia
care fusese consacrat, dup˘a porunca lui Dumnezeu, s˘a cârmuiasc˘a
peste Israel. Cu toate acestea, amalecitul nu se temea s˘a se laude c˘a îl
ucisese pe împ˘aratul lui Israel. El se acuzase de o crim˘a vrednic˘a de
moarte ¸si pedeapsa a fost dat˘a f˘ar˘a întârziere. David a spus: „Sângele
t˘au s˘a cad˘a asupra capului t˘au, c˘aci gura ta a m˘arturisit împotriva ta,
fiindc˘a ai zis: «Am omorât pe unsul Domnului!»“
Durerea lui David pricinuit˘a de moartea lui Saul era sincer˘a ¸si
adânc˘a, f˘acând dovada generozit˘a¸tii unei naturi nobile. El n-a tres˘al-
tat din cauza c˘aderii inamicului s˘au. Piedica ce-i oprea urcarea pe
[696]
tronul lui Israel fusese înl˘aturat˘a, dar el nu se bucura de faptul acesta.
Moartea f˘acuse s˘a se ¸stearg˘a amintirea neîncrederii ¸si cruzimii lui
Saul ¸si acum nimic nu-i mai venea în minte din via¸ta lui decât ce era
nobil ¸si impun˘ator. Numele lui Saul era legat de acela al lui Ionatan,
a c˘arui prietenie fusese atât de sincer˘a ¸si neegoist˘a.
Cântarea prin care David ¸si-a exprimat sentimentele inimii a
ajuns o comoar˘a a na¸tiunii sale ¸si a poporului lui Dumnezeu din
toate veacurile urm˘atoare:
„Fala ta, Israele, zace ucis˘a pe dealurile tale!
Cum au c˘azut vitejii!
Nu spune¸ti lucrul acesta în Gat,