Basic HTML Version
698
Patriarhi ¸si profe¸ti
sunt pierdu¸ti. ¸Si mai ¸stia c˘a, oricare ar fi fost soarta prin¸tului, nu era
nici o speran¸t˘a pentru sfetnicul care îl îndemnase la crimele cele mai
mari. Ahitofel îl încurajase pe Absalom la revolt˘a. Îl sf˘atuise s˘a fac˘a
cea mai nelegiuit˘a fapt˘a pentru dezonoarea tat˘alui s˘au; d˘aduse sfatul
s˘a fie ucis David ¸si f˘acuse planul execut˘arii acestui sfat; t˘aiase ¸si cea
mai slab˘a posibilitate de împ˘acare cu împ˘aratul; iar acum, un altul
era pre¸tuit mai mult decât el, ¸si chiar de Absalom.
Gelos, mânios ¸si disperat, Ahitofel „a plecat acas˘a în cetatea lui.
¸Si-a pus casa în rânduial˘a, s-a spânzurat ¸si a murit“. Iat˘a sfâr¸situl
în¸telepciunii unui om care, cu toate darurile pe care le avea, nu a
f˘acut din Dumnezeu sfetnicul lui. Satana îi am˘age¸ste pe oameni cu
f˘ag˘aduin¸te ademenitoare, dar la sfâr¸sit oricine va vedea c˘a „plata
p˘acatului este moartea“ (
Romani 6, 23
).
Hu¸sai, nefiind sigur c˘a planul s˘au va fi urmat de împ˘aratul ne-
statornic, n-a pierdut timpul, ci l-a în¸stiin¸tat pe David s˘a treac˘a f˘ar˘a
întârziere dincolo de Iordan. Hu¸sai le-a trimis o solie preo¸tilor, care
aveau s˘a o trimit˘a prin fiii lor: „Ahitofel a dat cutare ¸si cutare sfat
lui Absalom ¸si b˘atrânilor lui Israel, ¸si eu i-am sf˘atuit cutare ¸si cu-
tare lucru. Acum, nu sta noaptea în câmpiile pustiei, ci du-te mai
departe, ca nu cumva împ˘aratul ¸si tot poporul care este cu el s˘a fie
în primejdie s˘a piar˘a“.
Tinerii au fost b˘anui¸ti ¸si urm˘ari¸ti, dar au izbutit s˘a-¸si îndepli-
neasc˘a sarcina primejdioas˘a. David, istovit din pricina oboselii ¸si a
durerii, dup˘a aceast˘a prim˘a zi de fug˘a, a primit în¸stiin¸tarea c˘a trebuie
s˘a treac˘a Iordanul în noaptea aceea, deoarece fiul lui c˘auta s˘a-i ia
via¸ta.
Care erau sentimentele tat˘alui ¸si împ˘aratului, atât de crud fr˘amân-
tat în primejdia aceasta îngrozitoare? Viteazul, omul r˘azboinic, îm-
p˘aratul al c˘arui cuvânt era lege, tr˘adat de fiul s˘au pe care-l iubise,
pe care îl l˘asase s˘a-¸si împlineasc˘a poftele ¸si în care se încrezuse în
mod neîn¸telept, tratat r˘au ¸si p˘ar˘asit de supu¸sii obliga¸ti fa¸t˘a de el prin
cele mai puternice leg˘aturi de onoare ¸si credin¸t˘a! În ce cuvinte ¸si-a
rev˘arsat sentimentele inimii sale? În timpul celei mai grele încerc˘ari,
inima lui s-a sprijinit pe Dumnezeu ¸si a cântat:
[742]
„Doamne, ce mul¸ti sunt vr˘ajma¸sii mei!
Ce mul¸time se scoal˘a împotriva mea!
Cât de mul¸ti zic despre mine: