Basic HTML Version
84
Patriarhi ¸si profe¸ti
rupt toate izvoarele adâncului celui mare ¸si s-au deschis st˘avilarele
cerurilor“ (
Geneza 7, 11
). Apa p˘area c˘a se revars˘a din nori, în pu-
ternice cataracte. Râurile au ie¸sit din matca lor, rev˘arsându-se în
v˘ai. Coloane de ap˘a izbucneau din p˘amânt cu o for¸t˘a ce nu se poate
descrie, aruncând stânci uria¸se la zeci de metri în˘al¸time, iar acestea,
c˘azând, se îngropau adânc în p˘amânt.
Oamenii au v˘azut mai întâi nimicirea lucr˘arilor mâinilor lor.
Cl˘adirile splendide, gr˘adinile ¸si dumbr˘avile lor frumoase, în care
ei ¸si-au în˘al¸tat altare pentru idolii lor, au fost distruse de fulgerele
cerului, iar ruinele lor au fost împr˘a¸stiate în toate p˘ar¸tile. Altarele
pe care se aduseser˘a pân˘a atunci sacrificii umane au fost distruse,
iar închin˘atorii, f˘acu¸ti s˘a tremure în fa¸ta puterii viului Dumnezeu ¸si
s˘a ¸stie c˘a stric˘aciunea ¸si idolatria lor au fost acelea care i-au dus la
nimicire.
Cum furtuna se dezl˘an¸tuia din ce în ce mai s˘albatic, copacii,
cl˘adirile, stâncile ¸si p˘amântul erau azvârlite în toate p˘ar¸tile. Groaza
oamenilor ¸si a animalelor nu putea fi descris˘a. Mai presus de mugetul
furtunii dezl˘an¸tuite, se auzeau vaietele oamenilor care dispre¸tuiser˘a
autoritatea lui Dumnezeu. Satana însu¸si, care a fost obligat s˘a r˘amân˘a
în mijlocul elementelor naturii dezl˘an¸tuite, se temea c˘a va pieri. Se
sim¸tise foarte fericit c˘a are sub st˘apânirea sa un neam de oameni a¸sa
de puternici ¸si dorea ca ei s˘a tr˘aiasc˘a ¸si s˘a s˘avâr¸seasc˘a mai departe
urâciunea lor ¸si s˘a continue r˘azvr˘atirea împotriva Conduc˘atorului
cerului. Acum, el rostea cuvinte de hul˘a la adresa lui Dumnezeu,
[100]
acuzându-L de nedreptate ¸si cruzime. O mare parte dintre oameni,
asemenea lui Satana, Îl blestemau pe Dumnezeu ¸si, dac˘a ar fi fost
în stare, L-ar fi dat jos de pe tronul puterii. Al¸tii, îndemna¸ti de
groaz˘a, î¸si întindeau mâinile spre corabie, st˘aruind s˘a fie primi¸ti. Dar
rug˘amin¸tile lor erau zadarnice. În sfâr¸sit, li se trezise con¸stiin¸ta, ca s˘a
¸stie c˘a exist˘a un Dumnezeu care domne¸ste în ceruri. Ei Îl implorau
cu st˘aruin¸t˘a, dar urechea Lui nu mai era deschis˘a la strig˘atele lor. În
clipele acelea teribile, ei au în¸teles c˘a ceea ce a adus nenorocirea
lor a fost c˘alcarea Legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de¸si de
frica pedepsei ei ¸si-au recunoscut p˘acatul, totu¸si nu sim¸teau nici o
real˘a mustrare de cuget, nici scârb˘a fa¸t˘a de r˘au. Dac˘a judecata s-ar
fi ab˘atut de la ei, atunci s-ar fi întors la dispre¸tul lor fa¸t˘a de Cer.
Tot astfel, când judec˘a¸tile lui Dumnezeu vor c˘adea pe p˘amânt, mai
înainte ca s˘a fie potopit cu foc, cei nelegiui¸ti vor cunoa¸ste exact unde