Basic HTML Version
Potopul
85
¸si în ce au p˘ac˘atuit — ¸si anume dispre¸tuind Legea Sa cea sfânt˘a. ¸Si
totu¸si ei nu vor da pe fa¸t˘a o poc˘ain¸t˘a mai real˘a decât au manifestat
p˘ac˘ato¸sii de pe vremuri.
Unii, în disperarea lor, au încercat s˘a sparg˘a corabia ¸si s˘a intre
în˘auntru, dar construc¸tia solid˘a a rezistat eforturilor lor. Unii s-au
ag˘a¸tat de corabie ¸si au r˘amas astfel pân˘a când au fost m˘atura¸ti de
apele învolburate sau pân˘a când, lovi¸ti de stânci ¸si copaci, au fost
lua¸ti de ape.
Corabia cea masiv˘a trosnea din toate încheieturile sub t˘aria ne-
miloas˘a a vântului, s˘altând de pe creasta unui val pe alta. R˘agetele
animalelor din˘auntru erau expresia groazei ¸si durerilor lor. Dar, în
mijlocul elementelor naturii dezl˘an¸tuite, ea continua s˘a pluteasc˘a
mai departe în siguran¸t˘a. Îngeri puternici au fost îns˘arcina¸ti s-o
p˘azeasc˘a.
Prad˘a furtunii, animalele alergau spre oameni, ca ¸si când ar fi
a¸steptat ajutor de la ei. Unii s-au legat pe ei ¸si copiii lor de animale
puternice, ¸stiind c˘a acestea erau rezistente în ceea ce prive¸ste via¸ta ¸si
se vor c˘a¸t˘ara pân˘a pe cele mai mari în˘al¸timi ca s˘a scape de apele ce
cre¸steau. Al¸tii se legau de copacii cei mai înal¸ti de pe vârfurile dealu-
rilor sau mun¸tilor; dar copacii au fost sco¸si din r˘ad˘acini ¸si împreun˘a
cu povara lor de fiin¸te vii au fost pr˘av˘ali¸ti în apele spumegânde din
v˘ai. Unul dup˘a altul, au fost p˘ar˘asite locurile ce promiteau siguran¸t˘a.
Cum apele se urcau mai sus ¸si tot mai sus, oamenii c˘autau sc˘apare
la mun¸tii cei mai înal¸ti. Adesea, oameni ¸si fiare se luptau pentru
un loc¸sor unde s˘a pun˘a piciorul, pân˘a când ¸si unii, ¸si ceilal¸ti erau
înghi¸ti¸ti de ape.
De pe vârfurile cele mai înalte, oamenii vedeau în jurul lor
un ocean f˘ar˘a margine. Avertiz˘arile solemne ale slujitorului lui
Dumnezeu nu mai erau subiect de batjocur˘a ¸si luare în râs. Cum mai
tânjeau acum ace¸sti p˘ac˘ato¸si sorti¸ti pierz˘arii, dup˘a ocaziile pe care
le pierduser˘a! Cum
[101]
se mai rugau ei acum pentru a mai avea o or˘a de prob˘a, înc˘a o
ocazie a cerului, o chemare de pe buzele lui Noe! Dar glasul cel
dulce al milei nu mai avea s˘a fie auzit de ei. Iubirea, nu mai pu¸tin
decât dreptatea, cerea ca judec˘a¸tile lui Dumnezeu s˘a pun˘a cap˘at
p˘acatului. Apele r˘azbun˘atoare s-au rev˘arsat peste ultimele locuri de
sc˘apare, m˘aturând totul, ¸si batjocoritorii lui Dumnezeu au pierit în
h˘aurile întunecoase.