Basic HTML Version
Puterea sufleteasc˘a în suferin¸t ˘a
227
spre casa noastr˘a de la munte, c˘al˘atorind cu un mijloc de transport
particular.
Din tr˘asur˘a, am putut vedea p˘adurea de pini tineri, atât de proas-
p˘at˘a ¸si de înmiresmat˘a, încât întreaga atmosfer˘a era parfumat˘a de
mirosul lor pl˘acut ¸si u¸sor în¸tep˘ator. În anii trecu¸ti, so¸tul meu ¸si cu
mine am f˘acut din aceast˘a dumbrav˘a sanctuarul nostru. Înconjura¸ti
de ace¸sti mun¸ti, adesea am îngenuncheat împreun˘a în rug˘aciuni ¸si ce-
reri st˘aruitoare. Pretutindeni în jurul meu, se g˘aseau astfel de locuri
marcate de acele ceasuri sfinte. Când le priveam, îmi puteam aminti
multe situa¸tii în care am primit r˘aspunsuri directe ¸si remarcabile la
rug˘aciune. . .
Cât de aproape ni se p˘area Dumnezeu când îngenuncheam în
lumina clar˘a a lunii, pe câte un munte singuratic, pentru a cere
din mâna Sa binecuvânt˘arile necesare! Ce încredere ¸si siguran¸t˘a
aveam în inim˘a! Planurile iubirii ¸si ale harului lui Dumnezeu ni se
dezv˘aluiau pe deplin ¸si sim¸team asigurarea c˘a p˘acatele ¸si gre¸selile
noastre erau iertate. În mai multe ocazii de felul acesta, l-am v˘azut
pe so¸tul meu având chipul luminat de o slav˘a care p˘area c˘a reflect˘a
razele de lumin˘a ale tronului lui Dumnezeu ¸si, cu glasul schimbat, Îl
l˘auda pe Domnul pentru bogatele binecuvânt˘ari ale harului S˘au. În
mijlocul întunericului ¸si al confuziei p˘amânte¸sti, înc˘a mai reu¸seam
s˘a discernem la fiecare pas scânteierile str˘alucirii ce se rev˘arsau
din Izvorul luminii. Prin intermediul lucr˘arilor crea¸tiunii, intram în
comuniune cu Acela care umplea ve¸snicia. Când priveam stâncile
înalte pân˘a la cer ¸si mun¸tii, exclamam: «Care Dumnezeu este atât
de mare ca Dumnezeul nostru?»
[257]
Împresura¸ti de dificult˘a¸ti, a¸sa cum eram adesea, împov˘ara¸ti de
responsabilit˘a¸ti, limita¸ti, slabi, ca ni¸ste fiin¸te muritoare, eram uneori
pe punctul de a ceda disper˘arii. Dar, când ne gândeam la dragostea ¸si
la grija lui Dumnezeu fa¸t˘a de f˘apturile Sale, a¸sa cum erau dezv˘aluite
atât în cartea naturii, cât ¸si pe paginile inspira¸tiei, inima noastr˘a era
mângâiat˘a ¸si înt˘arit˘a. Înconjura¸ti de dovezile puterii lui Dumnezeu
¸si umbri¸ti de prezen¸ta Sa, nu puteam cultiva neîncrederea. Oh, cât de
adesea, pacea, speran¸ta ¸si chiar bucuria s-au rev˘arsat în via¸ta noastr˘a
în mijlocul singur˘at˘a¸tii acestor mun¸ti!
Am fost din nou în mijlocul mun¸tilor, dar, de data aceasta, sin-
gur˘a. Nu era nimeni care s˘a împ˘art˘a¸seasc˘a gândurile ¸si sim¸t˘amintele
mele când priveam iar˘a¸si acele scene m˘are¸te ¸si impresionante! Sin-