Basic HTML Version
228
Schi¸te din via¸ta mea
gur˘a, singur˘a! Lucr˘arile lui Dumnezeu par tainice ¸si de neîn¸teles,
planurile Sale, de nep˘atruns, totu¸si eu ¸stiu c˘a ele trebuie s˘a fie drepte,
în¸telepte ¸si pline de mil˘a. Este datoria ¸si privilegiul meu s˘a a¸stept cu
r˘abdare r˘aspunsul lui Dumnezeu. Gândul inimii mele a fost dintot-
deauna: «El face toate lucrurile bine....
Moartea so¸tului meu a însemnat o lovitur˘a grea pentru mine ¸si
m-a durut mult mai tare, deoarece a fost atât de brusc˘a. Atunci când
am v˘azut semnele mor¸tii pe chipul s˘au, sim¸t˘amintele mele au fost
aproape insuportabile. Am vrut nespus de mult s˘a strig de durere.
Dar am ¸stiut c˘a aceasta nu ar fi putut salva via¸ta iubitului meu ¸si
am considerat c˘a ar fi o atitudine necre¸stineasc˘a s˘a m˘a las cople¸sit˘a
de întristare. Am c˘autat ajutor ¸si mângâiere de sus, ¸si f˘ag˘aduin-
¸tele lui Dumnezeu s-au împlinit pentru mine. Mâna Domnului m-a
sus¸tinut. . .
S˘a înv˘a¸t˘am o lec¸tie a curajului ¸si a r˘abd˘arii din ultima întâlnire
a lui Hristos cu ucenicii S˘ai. Ei erau pe punctul de a se desp˘ar¸ti.
Mântuitorul nostru urma s˘a calce pe calea însângerat˘a ce avea s˘a-L
duc˘a la Golgota. Încercarea prin care urma s˘a treac˘a în curând era
mai grea decât orice situa¸tie prin care trecuse vreodat˘a pân˘a atunci.
[258]
Apostolii auziser˘a cuvintele prin care Hristos prezisese suferin¸tele ¸si
moartea Sa. Inima lor era plin˘a de triste¸te, iar gândurile, ab˘atute de
îndoial˘a ¸si de team˘a. Cu toate acestea, nimeni nu ¸si-a strigat durerea,
nimeni nu s-a l˘asat cople¸sit de durere. Acele ultime ceasuri solemne
au fost petrecute de Mântuitorul nostru, adresându- le ucenicilor S˘ai
cuvinte de mângâiere ¸si asigurare, iar apoi s-au unit cu to¸tii într-un
imn de laud˘a. . . Ce preludiu al agoniei din Ghetsemani, al batjocurii
¸si al nedrept˘a¸tii din sala de judecat˘a ¸si al scenelor îngrozitoare ale
Golgotei au fost acele ultime ceasuri, petrecute în cânt˘ari de laud˘a
la adresa Celui Preaînalt!
Când primea ve¸sti descurajatoare, Martin Luther spunea adesea:
„Veni¸ti s˘a cânt˘am
Psalmii 46
“. Acest psalm începe prin cuvintele:
„Dumnezeu este ad˘apostul ¸si sprijinul nostru, un ajutor care nu lip-
se¸ste niciodat˘a în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dac˘a s-ar
zgudui p˘amântul ¸si s-ar cl˘atina mun¸tii în inima m˘arilor“. Dac˘a, în
loc de a plânge, în loc de a ne lamenta ¸si de a dispera când necazu-
rile ne inund˘a via¸ta asemenea unui potop, amenin¸tând s˘a ne înece,
neam ruga pentru ajutor de la Dumnezeu, ¸si, mai mult, L-am ¸si l˘auda
pentru nenum˘aratele binecuvânt˘ari r˘amase, dac˘a L-am l˘auda pentru