Basic HTML Version
Lupta cu îndoiala
25
atinge vreodat˘a. V˘azusem persoane pierzându-¸si orice vlag˘a sub in-
fluen¸ta st˘arilor de exaltare mintal˘a ¸si auzisem c˘a aceast˘a manifestare
era considerat˘a dovada sfin¸tirii. Dar nu puteam în¸telege condi¸tiile
necesare pentru a ajunge pe deplin consacrat lui Dumnezeu. Prietenii
mei cre¸stini îmi spuneau: „Crede în Domnul Isus acum! Crede c˘a El
te accept˘a acum!“ Am încercat s˘a procedez astfel, dar am constatat
c˘a îmi este imposibil s˘a cred c˘a am primit acea binecuvântare, despre
care gândeam c˘a ar trebui s˘a electrizeze întreaga mea fiin¸t˘a. Am
r˘at˘acit în împietrirea inimii mele, f˘ar˘a a fi capabil˘a s˘a experimentez
acea stare de exaltare a spiritului, pe care o manifestau al¸tii. Mi se
p˘area c˘a sunt diferit˘a de ei ¸si c˘a nu voi avea niciodat˘a ¸sansa de a tr˘ai
bucuria deplin˘a a sfin¸tirii inimii.
Ideile mele cu privire la îndrept˘a¸tire ¸si la sfin¸tire erau confuze ¸si
nedefinite. Aceste dou˘a st˘ari spirituale îmi fuseser˘a prezentate ca fi-
ind distincte ¸si separate, totu¸si nu reu¸seam s˘a în¸teleg nici deosebirea,
nici semnifica¸tia celor doi termeni, ¸si toate explica¸tiile predicatorilor
îmi sporeau nedumeririle. Nu m-am sim¸tit capabil˘a s˘a pretind c˘a
am aceast˘a binecuvântare ¸si m-am întrebat dac˘a putea fi ob¸tinut˘a
doar în mijlocul metodi¸stilor sau dac˘a nu cumva, prin participarea la
adun˘arile adventiste, m˘a îndep˘artam singur˘a de ceea ce doream mai
presus de orice — sfin¸tirea realizat˘a de Duhul lui Dumnezeu.
[29]
Cu toate acestea, am observat c˘a unii dintre cei care pretindeau
c˘a sunt sfin¸ti¸ti manifestau un spirit de r˘autate când li se prezenta
subiectul celei de a doua veniri a Domnului Hristos. Un astfel de
spirit nu mi se p˘area a fi o reprezentare a sfin¸teniei pe care o m˘ar-
turiseau ei. Nu am putut în¸telege de ce era necesar ca predicatorii
s˘a se opun˘a atât de mult doctrinei care spunea c˘a a doua venire a
Domnului Hristos era aproape. Predicarea acestei credin¸te a fost
urmat˘a de o reform˘a ¸si mul¸ti dintre cei mai consacra¸ti pastori ¸si laici
o acceptaser˘a ca fiind adev˘arul. Mi se p˘area c˘a aceia care Îl iubesc
sincer pe Domnul Isus ar trebui s˘a fie dispu¸si s˘a accepte vestea bun˘a
a venirii Sale ¸si s˘a se bucure c˘a aceasta este aproape.
Eu am considerat c˘a tot ce puteam afirma era faptul c˘a primisem
ceea ce ei numeau îndrept˘a¸tire. Am citit în Cuvântul lui Dumnezeu
c˘a, f˘ar˘a sfin¸tire, nimeni nu va putea s˘a-L vad˘a pe Dumnezeu. Pe lâng˘a
aceasta, erau ¸si alte ¸tinte înalte pe care trebuia s˘a le ating înainte
de a putea fi sigur˘a de via¸ta ve¸snic˘a. Am studiat din nou ¸si din nou
subiectul acesta, deoarece credeam c˘a Domnul Hristos urma s˘a vin˘a