Basic HTML Version
26
Schi¸te din via¸ta mea
curând ¸si m˘a temeam c˘a m˘a va g˘asi nepreg˘atit˘a s˘a-L întâlnesc. Zi ¸si
noapte, în urechile mele r˘asunau cuvinte de condamnare ¸si strigam
necontenit înaintea lui Dumnezeu: „Ce trebuie s˘a fac pentru a fi
mântuit˘a?“
Doctrina despre pedeapsa ve¸snic˘a
În gândirea mea, dreptatea lui Dumnezeu umbrea iubirea ¸si mila
Sa. Tulburarea sufleteasc˘a prin care am trecut în aceast˘a perioad˘a a
fost foarte mare. Eu fusesem înv˘a¸tat˘a s˘a cred într-un iad care arde
ve¸snic ¸si, când m˘a gândeam la situa¸tia nenorocit˘a a p˘ac˘atosului f˘ar˘a
Dumnezeu ¸si lipsit de speran¸t˘a, m˘a cuprindea o disperare profund˘a.
M-am temut c˘a voi fi pierdut˘a ¸si va trebui s˘a îndur toat˘a ve¸snicia
suferin¸ta celor nemântui¸ti. Eram obsedat˘a f˘ar˘a încetare de gândul
îngrozitor c˘a p˘acatele mele sunt prea mari pentru a putea fi iertate ¸si
c˘a voi fi pierdut˘a pentru totdeauna.
[30]
Descrierile înfior˘atoare pe care le auzisem despre sufletele pier-
dute se înr˘ad˘acinaser˘a adânc în mintea mea. În predicile de la amvon,
pastorii descriau prin imagini vii starea celor pierdu¸ti. Ei spuneau c˘a
Dumnezeu θsi propusese s˘a nu mântuiasc˘a pe nimeni, cu excep¸tia
celor sfin¸ti¸ti, c˘a ochii lui Dumnezeu ne urm˘aresc în permanen¸t˘a, c˘a
Dumnezeu Însu¸si p˘astreaz˘a rapoarte cu privire la noi, cu precizia
în¸telepciunii Sale infinite, ¸si c˘a toate p˘acatele pe care le-am s˘avâr¸sit
sunt înregistrate cu credincio¸sie, ca m˘arturie împotriva noastr˘a, ¸si
vor fi pedepsite cu dreptate.
Satana era înf˘a¸ti¸sat asemenea unei fiare care st˘a la pând˘a, ner˘ab-
d˘ator s˘a se arunce asupra pr˘azii ¸si s˘a ne atrag˘a în adâncimile disper˘a-
rii, pentru ca apoi s˘a exalte triumf˘ator, privind suferin¸tele noastre în
ororile unui iad care arde ve¸snic, unde, dup˘a torturile miilor ¸si miilor
de ani, valurile de fl˘ac˘ari aveau s˘a aduc˘a la suprafa¸t˘a victimele care
se zvârcoleau, strigând cuprinse de agonie: „Pân˘a când, o, Doamne,
pân˘a când?“ Atunci, r˘aspunsul lui Dumnezeu urma s˘a r˘asune în abis,
ca un tunet: „Pân˘a în vecii vecilor!“ Iar valurile de fl˘ac˘ari îi înghi¸teau
din nou pe cei pierdu¸ti, cufundându-i în adâncurile m˘arii de foc,
ve¸snic zbuciumate.
În timp ce ascultam aceste descrieri teribile, imagina¸tia mea era
atât de profund impresionat˘a, încât începeam s˘a transpir ¸si cu greu