Basic HTML Version
Desp˘ar¸tirea lui Luther de Roma
111
i înv˘a¸ta pe oameni s˘a gândeasc˘a ¸si s˘a ac¸tioneze ca fiin¸te responsabile,
privind numai la Hristos pentru mântuire, ar fi însemnat pr˘abu¸sirea
[132]
scaunului pontifical ¸si în cele din urm˘a distrugerea autorit˘a¸tii lor.
Pentru motivul acesta ei au refuzat cunoa¸sterea oferit˘a de Dumnezeu
¸si s-au a¸sezat împotriva lui Hristos ¸si a adev˘arului prin împotrivire
fa¸t˘a de omul pe care El îl trimisese s˘a-i lumineze.
Luther se cutremura atunci când privea la sine — un singur om
împotriva celor mai puternice for¸te ale lumii. Uneori se îndoia dac˘a
fusese cu adev˘arat condus de Dumnezeu pentru a se ridica împotriva
autorit˘a¸tii bisericii. „Cine am fost eu, scria el, s˘a m˘a împotrivesc
maiest˘a¸tii papei înaintea c˘aruia ... regii p˘amântului ¸si toat˘a lumea
tremur˘a?... Nimeni nu ¸stie ce a suferit inima mea în ace¸sti doi ani de
început ¸si în ce mâhnire, pot spune, în ce descurajare m-am afundat“
(
Idem
, b.3, cap.6). Dar n-a fost l˘asat s˘a fie doborât de descurajare.
Atunci când sprijinul omenesc sl˘abea, privea numai la Dumnezeu
¸si în¸telegea c˘a poate fi c˘al˘auzit în siguran¸t˘a des˘avâr¸sit˘a de acel bra¸t
atotputernic.
Luther scria c˘atre un prieten al Reformei: „Nu putem ajunge la
în¸telegerea Scripturilor doar prin studiu sau prin inteligen¸t˘a. Prima
datorie este s˘a începi cu rug˘aciune. Roag˘a pe Dumnezeu s˘a-¸ti acorde
marele S˘au har, în¸telegerea adev˘arat˘a a Cuvântului S˘au. Nu exist˘a alt
interpret al Cuvântului lui Dumnezeu decât Autorul acestui Cuvânt,
a¸sa cum El Însu¸si a spus: «To¸ti vor fi înv˘a¸ta¸ti de Dumnezeu». Nu
n˘ad˘ajdui nimic prin str˘aduin¸tele tale, prin în¸telegerea ta; încrede-te
numai în Dumnezeu ¸si în influen¸ta Duhului S˘au. Crede aceasta pe
temeiul cuvântului unui om care a f˘acut experien¸t˘a.“ (
Idem
, b.3,
cap.7). Iat˘a o lec¸tie de o importan¸t˘a vital˘a pentru aceia care simt
c˘a Dumnezeu i-a chemat s˘a prezinte altora adev˘arurile solemne
pentru timpul acesta. Aceste adev˘aruri vor trezi vr˘ajm˘a¸sia lui Satana
¸si a oamenilor c˘arora le plac pove¸stile pe care el le-a inventat. În
lupta cu puterile r˘aului, este nevoie de ceva mai mult decât puterea
intelectual˘a ¸si în¸telepciunea omeneasc˘a.
Când vr˘ajma¸sii apelau la obicei ¸si la tradi¸tie sau la sus¸tinerile ¸si
autorit˘a¸tile papei, Luther îi întâmpina cu Biblia ¸si numai cu Biblia.
Acolo se g˘aseau argumentele c˘arora ei nu le puteau r˘aspunde; de
aceea robii formalismului ¸si supersti¸tiei îi cereau via¸ta, a¸sa cum
iudeii ceruser˘a sângele lui Hristos. „Este un eretic“, strigau zelo¸sii
[133]
romani. „A-l îng˘adui s˘a mai tr˘aiasc˘a chiar ¸si numai un ceas înseamn˘a