Basic HTML Version
Desp˘ar¸tirea lui Luther de Roma
113
sau statului, cu excep¸tia împ˘aratului, care nu vor demasca pe Luther
¸si pe sprijinitorii lui ¸si nu-i vor preda r˘azbun˘arii Romei.
Aici s-a descoperit adev˘aratul spirit al papalit˘a¸tii. Nici o urm˘a
de principiu cre¸stin sau cel pu¸tin de dreptate nu se vedea în tot acest
document. Luther se g˘asea la o mare dep˘artare de Roma ¸si nu avusese
ocazia s˘a explice sau s˘a-¸si apere pozi¸tia; cu toate acestea, înainte
ca situa¸tia lui s˘a fi fost cercetat˘a, a ¸si fost declarat ca eretic ¸si în
aceea¸si zi avertizat, acuzat, judecat ¸si condamnat ¸si toate acestea au
fost îndeplinite de cel care pretindea c˘a este sfântul p˘arinte, singura
autoritate suprem˘a ¸si infailibil˘a în biseric˘a sau stat!
În vremea aceasta, când Luther avea atât de mare nevoie de
împreuna sim¸tire ¸si sfatul unui prieten adev˘arat, providen¸ta lui Dum-
nezeu i-a trimis pe Melanchton la Wittemberg. Tân˘ar, modest ¸si cu
maniere alese, judecata s˘an˘atoas˘a a lui Melanchton, cuno¸stin¸tele lui
vaste ¸si o elocven¸t˘a care câ¸stiga, unite cu cinstea ¸si cur˘a¸tia carac-
terului s˘au, au câ¸stigat admira¸tia ¸si respectul general. Str˘alucirea
talentelor sale nu era totu¸si mai presus de amabilitatea lui. În scurt˘a
vreme a devenit un ucenic al Evangheliei, ¸si prietenul cel mai de
încredere al lui Luther ¸si sus¸tin˘atorul lui cel mai de valoare; ama-
bilitatea, prevederea ¸si precizia acestuia slujeau ca o completare
la curajul ¸si energia lui Luther. Unirea lor în lucrare a dat putere
Reformei ¸si a fost un izvor de mare încurajare pentru Luther.
Ora¸sul Augsburg fusese stabilit ca loc al cercet˘arii ¸si reformatorul
a pornit s˘a str˘abat˘a drumul pe jos pân˘a acolo. Temeri serioase erau
exprimate pentru el. Se trimiteau amenin¸t˘ari c˘a va fi descoperit ¸si
ucis pe cale, iar prietenii l-au rugat s˘a nu se expun˘a. Ei au st˘aruit
[135]
de el s˘a p˘ar˘aseasc˘a Wittenbergul pentru o vreme ¸si s˘a-¸si g˘aseasc˘a
siguran¸ta în mijlocul acelora care îl vor ocroti cu bucurie. Dar el nu
va p˘ar˘asi locul în care îl a¸sezase Dumnezeu. El trebuia s˘a continue
a sus¸tine adev˘arul cu credincio¸sie, în ciuda furtunilor care-l loveau.
Vorbirea lui era: „Sunt ca Ieremia, un om care provoac˘a lupt˘a ¸si
ceart˘a; dar cu cât cresc amenin¸t˘arile, cu atât mi se m˘are¸ste bucuria....
Ei mi-au distrus deja onoarea ¸si bunul nume. Mai r˘amâne un singur
lucru: trupul meu sl˘ab˘anogit; s˘a-l ia; îmi vor scurta via¸ta în felul
acesta, cu câteva ceasuri. Dar cât prive¸ste sufletul meu, ei nu mi-l
pot lua. Acela care dore¸ste s˘a predice Cuvântul lui Hristos în lume
trebuie s˘a se a¸stepte la moarte în orice clip˘a“ (
Idem
, b.4, cap. 4).