Basic HTML Version
Luther înaintea Dietei
125
¸si evlavie“ (
Idem
, b.7, cap.1). Majoritatea membrilor Dietei erau mai
mult decât oricând înclina¸ti s˘a priveasc˘a favorabil cauza lui Luther.
Aleander a sus¸tinut cu un zel îndoit înaintea împ˘aratului datoria
de a executa edictele papale. Dar, sub legile Germaniei, aceasta nu
se putea face f˘ar˘a concursul prin¸tilor ¸si, învins în cele din urm˘a de
presiunile regatului, Carol i-a poruncit s˘a-¸si prezinte cazul înaintea
Dietei. „A fost o zi plin˘a de mândrie pentru nun¸tiul papal. Adunarea
era mare, dar cauza era ¸si mai mare. Aleander urma s˘a apere cauza
Romei ... mama ¸si st˘apâna tuturor bisericilor“. El urma s˘a apere pri-
matul lui Petru înaintea adun˘arii capetelor princiare ale cre¸stin˘at˘a¸tii.
„Dotat cu darul vorbirii, a ¸stiut s˘a se ridice la în˘al¸timea acelei ocazii.
Providen¸ta aranjase ca Roma s˘a fie reprezentat˘a ¸si s˘a fie ap˘arat˘a
de cel mai priceput dintre oratorii ei în fa¸ta celui mai m˘are¸t dintre
tribunale, înainte de a fi condamnat˘a.“ (Wylie, b.6, cap.4). Aceia
care erau în favoarea reformatorului întrez˘areau cu oarecare team˘a
efectele cuvânt˘arii lui Aleander. Electorul Saxoniei nu era prezent,
dar la sugestia sa unii dintre consilieri au notat cuvântarea nun¸tiului.
Aleander s-a str˘aduit cu toat˘a puterea culturii ¸si a elocven¸tei sale
[148]
s˘a doboare adev˘arul. Arunca asupra lui Luther acuza¸tii dup˘a acuza¸tii,
tratându-l ca pe un du¸sman al bisericii ¸si al statului, al celor vii ¸si al
celor mor¸ti, al clerului ¸si al laicilor, al conciliilor ¸si al cre¸stinilor. „În
scrierile lui Luther“, zicea el, „exist˘a atâtea r˘at˘aciri, încât ar justifica
arderea pe rug a o sut˘a de mii de eretici“.
Încheindu-¸si pledoaria, el s-a str˘aduit s˘a arunce dispre¸t asupra
sus¸tin˘atorilor credin¸tei reformate: „Ce sunt to¸ti ace¸sti lutherani? O
clic˘a de pedagogi obraznici, de preo¸ti corup¸ti, de c˘alug˘ari desfrâna¸ti,
de judec˘atori ignoran¸ti ¸si de nobili degrada¸ti, cu ni¸ste oameni de rând
pe care i-a indus în eroare ¸si pe care i-a pervertit. Cât de superioar˘a
le este gruparea catolic˘a în num˘ar, pricepere ¸si putere! O hot˘arâre
unanim˘a a acestei adun˘ari ilustre ¸si îi va lumina pe cei ne¸stiutori, îi
va avertiza pe cei lipsi¸ti de prevedere, va hot˘arî pe cei care se clatin˘a
¸si va da putere celor slabi.“ (D»Aubigne, b. 7, cap. 3)
Cu asemenea arme au fost ataca¸ti ap˘ar˘atorii adev˘arului în toate
veacurile. Acelea¸si argumente sunt înc˘a folosite împotriva acelora
care au curajul s˘a prezinte, în opozi¸tie cu r˘at˘acirile înr˘ad˘acinate,
înv˘a¸t˘aturile clare ¸si directe ale Cuvântului lui Dumnezeu. „Cine sunt
propagatorii acestor înv˘a¸t˘aturi noi?“ spun aceia care doresc o religie
popular˘a. „Sunt ni¸ste neînv˘a¸ta¸ti, pu¸tini la num˘ar ¸si din clasa de jos.