Basic HTML Version
128
Tragedia veacurilor
Prietenii lui Luther erau îngrozi¸ti ¸si mâhni¸ti. Cunoscând prejude-
c˘a¸tile ¸si vr˘ajm˘a¸sia împotriva lui, se temeau c˘a nici m˘acar biletul de
liber˘a trecere nu va fi respectat ¸si au st˘aruit de el s˘a nu-¸si pun˘a via¸ta
în primejdie. El le-a r˘aspuns: „Papista¸sii nu doresc ca eu s˘a vin la
[151]
Worms, ci condamnarea ¸si moartea mea. Dar aceasta nu intereseaz˘a.
Ruga¸ti-v˘a nu pentru mine, ci pentru Cuvântul lui Dumnezeu.... Hris-
tos îmi va da Duhul S˘au pentru a-i învinge pe ace¸sti slujitori ai
r˘at˘acirii. Îi sfidez în timpul vie¸tii mele ¸si voi triumfa asupra lor prin
moartea mea. Ei se îngr˘am˘adesc la Worms pentru a m˘a constrânge
s˘a retractez; ¸si iat˘a care va fi r˘aspunsul meu: «Am spus mai înainte
c˘a papa era vicarul lui Hristos; acum sus¸tin c˘a el este vr˘ajma¸sul
Domnului nostru ¸si apostolul lui Satana.»“ (
Idem
, b.7, cap.6)
Luther nu urma s˘a fac˘a aceast˘a c˘al˘atorie primejdioas˘a singur. În
afar˘a de trimisul imperial, trei dintre cei mai hot˘arâ¸ti prieteni s-au
decis s˘a-l înso¸teasc˘a. Melanchton dorea cu înfocare s˘a li se al˘ature.
Inima lui era strâns legat˘a de a lui Luther ¸si a st˘aruit s˘a-l urmeze,
dac˘a era nevoie, în temni¸t˘a sau la moarte. Dar st˘aruin¸tele lui au fost
refuzate. Dac˘a Luther ar fi pierit, atunci n˘adejdea Reformei trebuia
s˘a treac˘a asupra tân˘arului s˘au colaborator. Când s-a desp˘ar¸tit de
Melanchton, reformatorul a spus: „Dac˘a nu m˘a întorc ¸si vr˘ajma¸sii
mei m˘a vor condamna la moarte, tu continu˘a s˘a înve¸ti ¸si r˘amâi
statornic de partea adev˘arului. Lucreaz˘a în locul meu.... Dac˘a tu vei
tr˘ai, moartea mea va avea prea pu¸tine urm˘ari.“ (
Idem
, b.7, cap.7).
Studen¸tii ¸si cet˘a¸tenii care se adunaser˘a s˘a fie martori la plecarea lui
Luther erau profund mi¸sca¸ti. O mare mul¸time, format˘a din aceia ale
c˘aror inimi fuseser˘a mi¸scate de Evanghelie, ¸si-au luat r˘amas bun
plângând. A¸sa a plecat reformatorul împreun˘a cu tovar˘a¸sii lui din
Wittenberg.
În timpul c˘al˘atoriei au v˘azut c˘a mintea oamenilor era ap˘asat˘a de
presim¸tiri întunecate. În unele ora¸se nu li s-a dat nici o onoare. Când
s-au oprit seara pentru odihn˘a, un preot le-a m˘arturisit, prietene¸ste,
temerile lui, înf˘a¸ti¸sând înaintea lui Luther portretul unui reformator
italian care suferise moartea de martir. A doua zi au aflat c˘a scrierile
lui Luther fuseser˘a condamnate la Worms. Solii imperiali aduceau
la cuno¸stin¸t˘a decretul împ˘aratului ¸si cereau oamenilor s˘a aduc˘a
lucr˘arile proscrise magistra¸tilor. Trimisul împ˘aratului, temându-se
pentru siguran¸ta lui Luther în fa¸ta Dietei ¸si gândind c˘a hot˘arârea
lui s-ar putea cl˘atina, l-a întrebat dac˘a dorea s˘a mearg˘a înainte. El