Page 133 - Tragedia veacurilor

Basic HTML Version

Luther înaintea Dietei
129
a r˘aspuns: „Cu toate c˘a sunt proscris în toate ora¸sele, voi merge
înainte“. (
Idem
, b.7, cap.7)
[152]
La Erfurt a fost primit cu cinste. Înconjurat de mul¸timile admi-
ratoare, a trecut pe str˘azile pe care le cutreierase de multe ori cu
traista lui de cer¸setor. A vizitat chilia de la m˘an˘astire ¸si ¸si-a amintit
de luptele prin care lumina care inunda acum Germania îi lumi-
nase sufletul. A fost rugat s˘a predice. Acest lucru îi fusese interzis,
dar trimisul i-a dat încuviin¸tarea ¸si c˘alug˘arul care odinioar˘a fusese
salahorul m˘an˘astirii s-a urcat la amvon.
A vorbit acelei adun˘ari mari din cuvintele lui Hristos: „Pace
vou˘a“. „Filozofi, doctori ¸si scriitori“, a spus el, „s-au str˘aduit s˘a-i
înve¸te pe oameni calea de a ob¸tine via¸ta ve¸snic˘a ¸si n-au reu¸sit. V˘a
voi ar˘ata ast˘azi calea.... Dumnezeu a ridicat dintre mor¸ti un Om, pe
Domnul Isus Hristos, ca s˘a distrug˘a moartea, s˘a nimiceasc˘a p˘acatul ¸si
s˘a sigileze por¸tile iadului. Aceasta este lucrarea mântuirii.... Hristos
a biruit! Aceasta este vestea plin˘a de bucurie; ¸si noi suntem mântui¸ti
prin lucrarea Sa ¸si nu prin faptele noastre.... Domnul nostru Isus
Hristos a zis: «Pace vou˘a, uita¸ti-v˘a la mâinile Mele», ceea ce vrea s˘a
spun˘a: Iat˘a, omule! Eu ¸si numai Eu sunt acela care ¸ti-am îndep˘artat
p˘acatul ¸si te-am r˘ascump˘arat; iar acum tu ai pace, zice Domnul“.
El a continuat ar˘atând c˘a adev˘arata credin¸t˘a va fi manifestat˘a
printr-o via¸t˘a sfânt˘a. „Din moment ce Dumnezeu ne-a mântuit, s˘a
facem în a¸sa fel, încât faptele noastre s˘a fie primite înaintea Lui.
E¸sti bogat? Administreaz˘a-¸ti bunurile pentru împlinirea nevoilor
s˘aracului. E¸sti s˘arac? Slujba ta s˘a fie primit˘a înaintea celui bogat.
Dac˘a munca ta este numai pentru tine, atunci serviciul pe care tu
pretinzi c˘a îl aduci lui Dumnezeu este o minciun˘a.“ (
Idem
, b.7, cap.7)
Oamenii ascultau ca fermeca¸ti. Pâinea vie¸tii era frânt˘a acelor
suflete fl˘amânde. Hristos era în˘al¸tat înaintea lor mai presus de papi,
lega¸ti, împ˘ara¸ti ¸si regi. Luther n-a f˘acut nici o aluzie la situa¸tia
sa primejdioas˘a. Nu c˘auta s˘a fie obiectul discu¸tiei ¸si al simpatiei.
Contemplându-L pe Hristos, el s-a pierdut pe sine din vedere. El
se ascunsese în spatele Omului Calvarului, c˘autând s˘a-L prezinte
numai pe Isus ca fiind R˘ascump˘ar˘atorul p˘ac˘ato¸silor.
[153]
Pe m˘asur˘a ce reformatorul î¸si continua c˘al˘atoria, era privit peste
tot cu un mare interes. O mul¸time de oameni sinceri se îmbulzeau
în jurul lui ¸si glasuri prietenoase îl avertizau cu privire la scopul
romani¸stilor. „Te vor arde“, spunea unul, „¸si-¸ti vor preface trupul în