Basic HTML Version
Luther înaintea Dietei
131
odihn˘a. Dar dorin¸ta de a-l vedea era atât de mare, încât s-a bucurat
doar de câteva ceasuri de odihn˘a, când nobili, cavaleri, preo¸ti ¸si
cet˘a¸teni s-au adunat dornici în jurul lui. Printre ace¸stia erau mul¸ti
dintre nobilii care ceruser˘a cu mult curaj împ˘aratului o reform˘a a
abuzurilor preo¸tilor ¸si care, spunea Luther, „se hr˘aniser˘a cu to¸tii din
Evanghelia mea“. (Martyn p. 393). Vr˘ajma¸si ¸si prieteni, deopotriv˘a,
veneau s˘a-l vad˘a pe c˘alug˘arul neînfricat; dar el îi primea cu un calm
neab˘atut, r˘aspunzând tuturor cu demnitate ¸si în¸telepciune. Înf˘a¸ti¸sarea
îi era hot˘arât˘a ¸si curajoas˘a. Fa¸ta lui palid˘a ¸si slab˘a, având urme de
oboseal˘a ¸si de suferin¸t˘a, avea o expresie plin˘a de bun˘atate ¸si chiar
de bucurie. Solemnitatea ¸si seriozitatea profund˘a a cuvintelor lui îi
d˘adeau o putere c˘areia nu-i puteau rezista nici vr˘ajma¸sii lui. Atât
prietenii, cât ¸si du¸smanii erau plini de uimire. Unii erau convin¸si c˘a
îl înso¸tea o putere divin˘a; al¸tii declarau ca ¸si fariseii despre Hristos:
„Are drac“.
A doua zi, Luther a fost somat s˘a se prezinte înaintea Dietei. Un
slujba¸s imperial a fost îns˘arcinat s˘a-l conduc˘a în sala de adunare;
dar cu mare greutate a ajuns acolo. Toate intr˘arile erau în¸tesate de
spectatori, dornici s˘a-l vad˘a pe c˘alug˘arul care îndr˘aznise s˘a se opun˘a
autorit˘a¸tii papei.
Când era gata s˘a intre în fa¸ta judec˘atorilor, un general b˘atrân, un
erou a numeroase b˘at˘alii, i-a spus cu bun˘atate: „S˘armane c˘alug˘ar,
s˘armane c˘alug˘ar, e¸sti gata s˘a iei o pozi¸tie mai nobil˘a decât am luat
eu sau al¸ti c˘apitani în cele mai sângeroase b˘at˘alii ale noastre. Dac˘a
îns˘a cauza ta este dreapt˘a ¸si e¸sti sigur de ea, mergi înainte în numele
[155]
Domnului ¸si nu-¸ti fie fric˘a de nimic. Dumnezeu nu te va p˘ar˘asi.“
(D»Aubigne, b.7, cap.8)
În cele din urm˘a, Luther se afla înaintea Dietei. Împ˘aratul st˘atea
pe tron. El era înconjurat de personalit˘a¸tile cele mai ilustre din
împ˘ar˘a¸tie. Niciodat˘a nu mai st˘atuse vreun om în fa¸ta unei adun˘ari
mai impun˘atoare ca aceea în fa¸ta c˘areia trebuia s˘a r˘aspund˘a Martin
Luther de credin¸ta lui. „Aceast˘a înf˘a¸ti¸sare era deja un semnal al
biruin¸tei asupra papalit˘a¸tii. Papa îl condamnase, dar acum el st˘atea
înaintea unui tribunal care prin îns˘a¸si aceast˘a ac¸tiune se situa mai
presus de papa. Papa îl pusese sub interdic¸tie ¸si-l exclusese din orice
societate omeneasc˘a ¸si, cu toate acestea, fusese chemat într-un ton
plin de respect ¸si primit înaintea celei mai Auguste adun˘arii din
lume. Papa îl condamnase la t˘acere ve¸snic˘a ¸si acum el era gata