Basic HTML Version
132
Tragedia veacurilor
s˘a vorbeasc˘a înaintea a mii de ascult˘atori aten¸ti, aduna¸ti din cele
mai îndep˘artate p˘ar¸ti ale cre¸stin˘at˘a¸tii. O revolu¸tie uria¸s˘a s-a produs
în felul acesta datorit˘a concursului lui Luther. Roma se cobora de
pe tron ¸si glasul unui c˘alug˘ar a fost acela care a provocat aceast˘a
umilire.“ (
Idem
, b.7, cap.8)
În fa¸ta acelei adun˘ari puternice ¸si pline de demnitate, reforma-
torul, un om cu origine umil˘a, p˘area îngrozit ¸si încurcat. Mai mul¸ti
prin¸ti, observându-i emo¸tia, s-au apropiat de el, iar unul dintre ei i-a
¸soptit: „Nu te teme de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul“.
Altul i-a spus: „Când ve¸ti fi adu¸si înaintea guvernatorilor ¸si împ˘ara-
¸tilor pentru Numele Meu, v˘a va fi dat prin Duhul Tat˘alui vostru ce
va trebui s˘a spune¸ti“. În felul acesta, cuvintele lui Hristos erau aduse
de oamenii mari ai lumii ca s˘a-l înt˘areasc˘a pe slujitorul Lui în ceasul
încerc˘arii.
Luther a fost condus chiar în fa¸ta tronului împ˘aratului. O t˘acere
adânc˘a a c˘azut peste adunarea în¸tesat˘a de oameni. Apoi, un slujitor
imperial s-a ridicat ¸si, ar˘atând c˘atre o colec¸tie de scrieri ale lui
Luther, a cerut ca reformatorul s˘a r˘aspund˘a la dou˘a întreb˘ari: dac˘a
le recunoa¸ste ca fiind ale lui ¸si dac˘a este gata s˘a retracteze p˘arerile
pe care le avansase în ele. Titlurile c˘ar¸tilor fiind citite, Luther a
[156]
r˘aspuns c˘a în ceea ce prive¸ste prima întrebare recunoa¸ste c˘ar¸tile
ca fiind ale lui. „În ceea ce prive¸ste a doua întrebare“, r˘aspunse
el, „v˘azând c˘a este o problem˘a care prive¸ste credin¸ta ¸si mântuirea
sufletelor ¸si în care este implicat Cuvântul lui Dumnezeu, comoara
cea mai pre¸tioas˘a din cer ¸si de pe p˘amânt, a¸s proceda f˘ar˘a prevedere
dac˘a a¸s r˘aspunde f˘ar˘a s˘a mai gândesc. A¸s putea afirma mai pu¸tin
decât o cere împrejurarea sau mai mult decât cere adev˘arul ¸si s˘a
p˘ac˘atuiesc în felul acesta împotriva Cuvântului lui Hristos: «De
oricine se va lep˘ada de Mine înaintea oamenilor M˘a voi lep˘ada ¸si Eu
de el înaintea Tat˘alui Meu care este în ceruri» (
Matei 10, 33
). Pentru
motivul acesta rog maiestatea voastr˘a imperial˘a, cu toat˘a umilin¸ta,
s˘a-mi dea timp ca s˘a r˘aspund f˘ar˘a s˘a p˘ac˘atuiesc împotriva Cuvântului
lui Dumnezeu.“ (D»Aubigne, b.7, cap.8)
F˘acând cererea aceasta, Luther a procedat cu în¸telepciune. Proce-
deul lui a convins adunarea c˘a n-a lucrat din pasiune sau din impuls.
Aceast˘a calmitate ¸si st˘apânire de sine, nea¸steptat˘a de la acela care
se dovedise îndr˘azne¸t ¸si intransigent, s-au ad˘augat puterii lui ¸si l-a
f˘acut în stare dup˘a aceea s˘a r˘aspund˘a cu o prevedere, o hot˘arâre, o