Basic HTML Version
Capitolul 9 — Reformatorul elve¸tian
În alegerea uneltelor pentru reforma
— necesar˘a bisericii
se descoper˘a acela¸si plan divin ca ¸si la întemeierea ei. Înv˘a¸t˘atorul
ceresc i-a trecut cu vederea pe oamenii cei mari ai p˘amântului, pe
cei titra¸ti ¸si boga¸ti, care erau obi¸snui¸ti s˘a primeasc˘a laude ¸si omagii
ca frunta¸si ai poporului. Ei erau atât de mândri ¸si încrez˘atori în ei
în¸si¸si pentru superioritatea lor îngâmfat˘a, încât nu puteau fi adu¸si
s˘a simt˘a cu semenii lor ¸si s˘a devin˘a colaboratori cu umilul Om
din Nazaret. Pescarilor neînv˘a¸ta¸ti, truditori din Galilea, le-a fost
adresat˘a chemarea: „Veni¸ti dup˘a Mine ¸si v˘a voi face pescari de
oameni“. (
Matei 4, 19
). Ace¸sti ucenici erau b˘arba¸ti umili ¸si primitori
de înv˘a¸t˘atur˘a. Cu cât erau influen¸ta¸ti mai pu¸tin de înv˘a¸t˘atura r˘at˘acit˘a
a vremii lor, cu atât mai cu succes putea Hristos s˘a-i educe ¸si s˘a-i
instruiasc˘a pentru slujirea Sa. Tot a¸sa au stat lucrurile ¸si în zilele
marii Reforme. Reformatorii de seam˘a erau b˘arba¸ti cu o via¸t˘a umil˘a
— b˘arba¸ti care, dintre to¸ti contemporanii lor, erau cei mai liberi de
mândria rangului ce-l aveau, precum ¸si de influen¸ta bigotismului
¸si a preo¸tiei. Planul lui Dumnezeu este de a folosi unelte smerite
pentru a împlini lucr˘ari mari. Atunci slava nu va fi dat˘a oamenilor,
ci Aceluia care lucreaz˘a prin ei voin¸ta ¸si înf˘aptuirea dup˘a buna Sa
pl˘acere.
La câteva s˘apt˘amâni dup˘a na¸sterea lui Luther într-o colib˘a de
mineri din Saxonia, Ulrich Zwingli s-a n˘ascut într-o colib˘a de p˘astori
din Alpi. Împrejur˘arile copil˘ariei lui Zwingli, precum ¸si educa¸tia
primilor s˘ai ani au fost astfel încât s˘a-l preg˘ateasc˘a pentru misiunea
lui viitoare.
[172]
Crescut în mijlocul scenelor m˘are¸te ale naturii, cu frumuse¸ti
sublime ¸si maiestuoase, mintea i-a fost de timpuriu cuprins˘a de sim-
¸t˘amântul m˘aririi, puterii ¸si maiest˘a¸tii lui Dumnezeu. Istoria faptelor
de eroism petrecute în mun¸tii natali i-a aprins aspira¸tiile tinere¸tii. ¸Si
al˘aturi de bunica lui evlavioas˘a asculta la cele câteva istorisiri biblice
pre¸tioase pe care aceasta le culesese dintre legendele ¸si tradi¸tiile
bisericii. Cu un interes deosebit, el asculta faptele mari ale patriarhi-
145