Basic HTML Version
148
Tragedia veacurilor
adus eu. Dar lucrul acesta nu conteaz˘a. Nu voi purta alt nume decât
acela al lui Hristos, al c˘arui soldat sunt ¸si numai El este Maestrul
meu“. „Nu i-am scris niciodat˘a lui Luther vreun cuvânt ¸si nici el mie.
¸Si de ce?... Pentru ca s˘a se arate cât de mult este de acord Duhul lui
Dumnezeu cu El Însu¸si, deoarece amândoi, f˘ar˘a s˘a ne fi în¸teles mai
înainte, înv˘a¸t˘am doctrina lui Hristos în acela¸si fel.“ (D»Aubigne,
b.8, cap.9).
În anul 1516, Zwingli a fost invitat s˘a devin˘a predicator în m˘a-
n˘astirea din Einsiedeln. Aici avea s˘a fac˘a cuno¸stin¸t˘a mai de aproape
cu stric˘aciunile Romei ¸si urma s˘a-¸si exercite influen¸ta ca reforma-
tor, aceast˘a influen¸t˘a avea s˘a fie sim¸tit˘a dincolo de Alpii lui natali.
Printre atrac¸tiile de seam˘a din Einsiedeln, era un chip al Fecioarei
despre care se spunea c˘a avea puterea de a face minuni. Deasupra
por¸tii de intrare a m˘an˘astirii era o inscrip¸tie care gl˘asuia astfel: „Aici
se poate ob¸tine o iertare deplin˘a a p˘acatelor“.
[175]
(
Idem
, b.8, cap.5). Întotdeauna veneau pelerini la racla Fecioa-
rei; dar la marea s˘arb˘atoare anual˘a a sfin¸tirii ei, mul¸timile veneau
din toate p˘ar¸tile Elve¸tiei ¸si chiar din Fran¸ta ¸si din Germania. Zwin-
gli, profund mâhnit la vederea acestor lucruri, a folosit ocazia de a
proclama libertatea prin Evanghelie acestor sclavi ai supersti¸tiei.
„S˘a nu v˘a închipui¸ti“, spunea el, „c˘a Dumnezeu este în acest
templu mai mult decât în orice alt˘a parte a crea¸tiunii Sale. Oricare ar
fi ¸tara în care locui¸ti, Dumnezeu este lâng˘a voi ¸si v˘a aude.... Pot oare
lucr˘arile nefolositoare, pelerinajele lungi, darurile, icoanele, invoca-
rea fecioarei sau a sfin¸tilor s˘a v˘a asigure harul lui Dumnezeu?... Ce
valoare are mul¸timea cuvintelor cu care ne împodobim rug˘aciunile?
De ce folos sunt o sutan˘a lucioas˘a, o frunte împodobit˘a, o hain˘a lung˘a
fluturând sau ni¸ste papuci broda¸ti cu aur?... Dumnezeu prive¸ste la
inim˘a, iar inimile noastre sunt departe de El“. „Hristos“, spunea el,
„care S-a adus jertf˘a o singur˘a dat˘a pe cruce, este jertfa ¸si victima
aceea care a f˘acut isp˘a¸sire pentru p˘acatele tuturor credincio¸silor în
toat˘a ve¸snicia.“ (
Idem
, b.8, cap.5)
Pentru mul¸ti dintre ascult˘atori, aceste înv˘a¸t˘aturi nu erau bine
venite. Era o dezam˘agire crunt˘a s˘a li se spun˘a c˘a drumul lor obositor
a fost f˘acut în zadar. Ei nu puteau în¸telege iertarea oferit˘a în dar prin
Isus Hristos. Erau mul¸tumi¸ti cu vechiul drum spre ceruri pe care îl
trasase Roma pentru ei. Ei nu se osteneau s˘a caute ceva mai bun. Le