Capitolul 10 — Înaintarea Reformei în Germania
Dispari¸tia misterioas˘a a lui Luther
— a produs consternare
în toat˘a Germania. Întreb˘ari cu privire la el se auzeau pretutindeni.
Circulau cele mai ciudate zvonuri ¸si mul¸ti credeau c˘a fusese ucis.
A fost o mare întristare nu numai printre prietenii declara¸ti, ci ¸si
între miile de oameni care nu luaser˘a, în mod deschis, o pozi¸tie în
favoarea Reformei. Mul¸ti s-au legat printr-un jur˘amânt solemn s˘a-i
r˘azbune moartea.
Conduc˘atorii Romei au v˘azut cu groaz˘a pân˘a unde se ridicase
du¸sm˘ania împotriva lor. Cu toate c˘a la început se bucuraser˘a de
moartea lui Luther, acum c˘autau s˘a se ascund˘a de mânia poporului.
Du¸smanii lui nu fuseser˘a atât de tulbura¸ti de faptele sale îndr˘azne¸te
când era printre ei, cum erau acum dup˘a r˘apirea lui. Aceia care,
în mânia lor, c˘autaser˘a s˘a-l distrug˘a pe îndr˘azne¸tul reformator se
umpluser˘a de team˘a acum, când el devenise un prizonier neajutorat.
„Singura cale care ne mai r˘amâne pentru a ne salva“, spunea unul
dintre ei, „este s˘a aprindem tor¸tele ¸si s˘a-l c˘aut˘am pe Luther în toat˘a
lumea pentru a-l reda na¸tiunii care-l cere.“ (D»Aubigne, b.9, cap.1).
Edictul împ˘aratului p˘area s˘a devin˘a f˘ar˘a valoare. Lega¸tii papali s-au
umplut de indignare când au v˘azut c˘a li se d˘adea cu mult mai pu¸tin˘a
aten¸tie decât sor¸tii lui Luther.
Ve¸stile c˘a el se g˘asea în siguran¸t˘a, de¸si prizonier, au calmat
temerile poporului, în timp ce au trezit entuziasmul în favoarea
lui. Scrierile lui au fost citite cu o sete ¸si mai mare decât înainte.
[186]
Mul¸timi din ce în ce mai mari se al˘aturau cauzei b˘arbatului erou
care, cu un pre¸t atât de înfrico¸s˘ator, ap˘arase Cuvântul lui Dumnezeu.
Reforma câ¸stiga continuu putere. S˘amân¸ta sem˘anat˘a de Luther se
r˘aspândea pretutindeni. Lipsa lui împlinea acum o lucrare pe care
prezen¸ta lui n-ar fi f˘acut-o. Ceilal¸ti lucr˘atori sim¸teau o r˘aspundere
nou˘a, acum, când marele lor conduc˘ator era înl˘aturat. Cu o credin¸t˘a
nou˘a ¸si un devotament nou, ei se str˘aduiau s˘a fac˘a cu toat˘a puterea
lor ca lucrarea început˘a atât de nobil s˘a nu sl˘abeasc˘a.
157