Basic HTML Version
Înaintarea Reformei în Germania
159
Rodul acestei noi înv˘a¸t˘aturi s-a v˘azut curând. Oamenii au fost
condu¸si s˘a neglijeze Biblia sau chiar s˘a o resping˘a cu totul. ¸Scolile
au fost invadate de confuzie. Astfel c˘a studen¸tii treceau peste toate
restric¸tiile, î¸si p˘ar˘aseau studiile ¸si se retr˘ageau din universitate. B˘ar-
ba¸tii care credeau c˘a sunt în stare s˘a reînsufle¸teasc˘a ¸si s˘a conduc˘a
lucrarea Reformei s-au succedat unul dup˘a altul numai pentru a o
aduce pe marginea pr˘ap˘astiei. Romani¸stii ¸si-au rec˘ap˘atat încrederea
¸si au exclamat plini de bucurie: „Înc˘a un efort ¸si totul va fi al nostru“.
(
Idem
, b.9, cap.7)
Când a auzit din Wartburg cele întâmplate, Luther a spus cu
adânc˘a îngrijorare: „Totdeauna m-am a¸steptat c˘a Satana ne va tri-
mite aceast˘a nenorocire“. (
Idem
, b.9, cap.7). El ¸si-a dat seama de
caracterul adev˘arat al acelora care pretindeau c˘a sunt profe¸ti ¸si a
v˘azut primejdia care amenin¸ta cauza adev˘arului. Împotrivirea papei
¸si a împ˘aratului nu-i provocase o încurc˘atur˘a ¸si o durere atât de mare
ca aceea pe care o tr˘aia acum. Iar dintre prietenii care se declaraser˘a
în favoarea Reformei, se ridicaser˘a cei mai r˘ai du¸smani. Chiar ade-
v˘arurile care îi aduseser˘a o atât de mare bucurie ¸si mângâiere erau
[188]
folosite acum pentru a provoca disput˘a sau pentru a crea confuzie în
biseric˘a.
În lucrarea Reformei, Luther fusese mânat de Duhul lui Dumne-
zeu ¸si se dep˘a¸sise chiar pe sine. El nu-¸si propusese s˘a ia pozi¸tii ca
acelea pe care le luase sau s˘a fac˘a schimb˘ari atât de radicale. El nu
fusese decât un instrument în mâna Puterii Infinite. Cu toate acestea,
se cutremura adesea pentru rezultatul lucr˘arii lui. Odat˘a spusese:
„Dac˘a a¸s ¸sti c˘a înv˘a¸t˘atura mea ar d˘auna unui om, doar unui singur
om, oricât de umil ¸si de neluat în seam˘a — ceea ce nu se poate,
deoarece ea este îns˘a¸si Evanghelia — a¸s fi gata mai degrab˘a s˘a mor
de zece ori decât s˘a o retractez“. (
Idem
, b.9, cap.7)
Iar acum chiar Wittembergul, centrul Reformei, c˘adea v˘azând
cu ochii sub puterea fanatismului ¸si a nelegiuirii. Aceast˘a trist˘a stare
nu era urmarea înv˘a¸t˘aturilor lui Luther; ¸si totu¸si vr˘ajma¸sii s˘ai din
întreaga Germanie au pus-o pe seama lui. În am˘ar˘aciunea sufletului
s˘au, se întreba adesea: „Oare acesta poate fi sfâr¸situl acestei lucr˘ari
mari de reform˘a?“ Alteori, în timp ce se ruga lui Dumnezeu cu
ardoare, pacea se rev˘arsa iar˘a¸si peste inima lui. „Lucrarea nu este
a mea, ci a Ta“, spunea el; „Tu nu vei permite s˘a fie distrus˘a de
supersti¸tie sau de fanatism“. Dar gândul de a r˘amâne înc˘a mult˘a