166
Tragedia veacurilor
cire“, spunea un scriitor catolic, „Luther i-a îndemnat pe urma¸sii
lui s˘a nu-¸si pun˘a încrederea în nici o alt˘a revela¸tie decât în Sfânta
Scriptur˘a“. (D»Aubigne, b.9, cap.11). Mul¸timi de oameni se adunau
s˘a aud˘a adev˘arul ap˘arat de b˘arba¸ti cu pu¸tin˘a instruire ¸si chiar discutat
de ei cu teologi înv˘a¸ta¸ti ¸si elocven¸ti. Ignoran¸ta vrednic˘a de ru¸sine
a acestor b˘arba¸ti mari era manifestat˘a atunci când argumentele lor
erau întâmpinate cu înv˘a¸t˘aturile simple ale Cuvântului lui Dumne-
zeu. Muncitorii, solda¸tii, femeile ¸si chiar copiii cuno¸steau mai bine
înv˘a¸t˘aturile Bibliei decât preo¸tii ¸si doctorii înv˘a¸ta¸ti.
Contrastul dintre ucenicii Evangheliei ¸si sus¸tin˘atorii supersti¸tiilor
papale nu era mai mic în rândurile înv˘a¸ta¸tilor decât între oamenii
de rând.... „Împotriva ap˘ar˘atorilor în vârst˘a ai ierarhiei papale, care
neglijaser˘a studiul limbilor ¸si cultivarea literaturii ... era acum un
tineret nobil, devotat studiului, cercet˘arii Scripturii ¸si familiarizat cu
[196]
operele antichit˘a¸tii. Având o minte activ˘a, un suflet nobil ¸si o inim˘a
întreprinz˘atoare, ace¸sti tineri au acumulat în scurt˘a vreme atâtea
cuno¸stin¸te, încât mult timp nimeni nu se putea m˘asura cu ei.... Ca
urmare, atunci când ace¸sti tineri ap˘ar˘atori ai Reformei se întâlneau
cu înv˘a¸ta¸tii Romei, în orice adunare, îi atacau cu atâta u¸surin¸t˘a ¸si
siguran¸t˘a, încât ace¸sti b˘arba¸ti ignoran¸ti ezitau, se încurcau ¸si c˘adeau
într-un meritat dispre¸t, în ochii tuturor.“ (
Idem
, b.9, cap.11)
Când clerul roman a v˘azut c˘a num˘arul credincio¸silor s˘ai sc˘adea
mereu, a recurs la ajutorul autorit˘a¸tilor ¸si, prin toate mijloacele pe
care le avea la dispozi¸tie, a încercat s˘a-i aduc˘a înapoi pe ascult˘atorii
s˘ai. Dar oamenii g˘asiser˘a în noile înv˘a¸t˘aturi ceea ce lipsea sufletului
lor ¸si au întors spatele acelora care îi hr˘aniser˘a atâta vreme cu pleava
f˘ar˘a valoare a ritualurilor supersti¸tioase ¸si ale tradi¸tiilor omene¸sti.
Atunci când a început persecu¸tia împotriva înv˘a¸t˘atorilor ade-
v˘arului, ei au luat aminte la cuvintele lui Hristos: „Când v˘a vor
prigoni într-o cetate, s˘a fugi¸ti în alta“. (
Matei 10, 23
). Lumina p˘a-
trundea peste tot. Fugarii g˘aseau peste tot o u¸s˘a deschis˘a primitoare
¸si r˘amânând acolo Îl predicau pe Hristos, uneori în biseric˘a sau, dac˘a
li se refuza aceasta, în case particulare sau în aer liber. Locul unde
puteau avea ascult˘atori era consacrat ca templu. Adev˘arul vestit cu
atâta energie ¸si siguran¸t˘a se r˘aspândea cu o putere de neînvins.
În zadar au fost chemate autorit˘a¸tile civile ¸si religioase s˘a stâr-
peasc˘a erezia. În zadar au recurs la închisoare, tortur˘a, foc ¸si sabie.
Mii de credincio¸si ¸si-au pecetluit credin¸ta cu sângele lor, dar cu