Basic HTML Version
Protestul prin¸tilor
179
seam˘a este rug˘aciunea; oamenii s˘a ¸stie c˘a acum sunt expu¸si t˘ai¸sului
s˘abiei ¸si urii lui Satana ¸si s˘a se roage.“ (D»Aubigne, b.10, cap.14)
Din nou, pentru ultima oar˘a, referindu-se la liga preconizat˘a
de prin¸tii reforma¸ti, Luther a declarat c˘a singura arm˘a folosit˘a în
aceast˘a lupt˘a trebuie s˘a fie „sabia Domnului“. El scria electorului de
Saxonia: „Nu putem aproba alian¸ta propus˘a, având con¸stiin¸ta liber˘a.
Mai bine s˘a murim de zece ori decât s˘a vedem c˘a Evanghelia noastr˘a
provoac˘a v˘arsarea unei singure pic˘aturi de sânge. Partea noastr˘a
este s˘a fim asemenea mieilor du¸si la m˘acel˘arie. Crucea lui Hristos
trebuie purtat˘a. În˘al¸timea Voastr˘a s˘a fie f˘ar˘a team˘a. Vom face mai
mult prin rug˘aciunile noastre decât to¸ti vr˘ajma¸sii prin l˘aud˘aro¸siile
lor. Numai s˘a nu v˘a fie p˘atate mâinile cu sângele fra¸tilor vo¸stri. Dac˘a
împ˘aratul cere s˘a fim du¸si înaintea tribunalelor lui, suntem gata s˘a ne
prezent˘am. Alte¸tea Voastr˘a nu poate ap˘ara nici credin¸ta mea, nici a
altora, ci fiecare trebuie s˘a cread˘a, asumându-¸si riscul.“ (
Idem
, b.14,
cap.1)
Din locul ascuns al rug˘aciunii a venit puterea care a zguduit
[210]
lumea în marea Reform˘a. Acolo, cu lini¸ste sfânt˘a, slujitorii lui Dum-
nezeu ¸si-au sprijinit picioarele pe stânca f˘ag˘aduin¸telor Sale. În timpul
luptei de la Augsburg, Luther „nu l˘asa s˘a treac˘a nici o zi f˘ar˘a s˘a con-
sacre cel pu¸tin trei ore pentru rug˘aciune ¸si erau ceasurile cele mai
potrivite pentru studiu“. În c˘am˘aru¸ta lui retras˘a era auzit rev˘arsându-
¸si sufletul înaintea lui Dumnezeu în cuvinte pline de adorare, team˘a
¸si n˘adejde, ca ¸si când ar fi vorbit cu un prieten. „ ¸Stiu c˘a Tu e¸sti
Tat˘al nostru ¸si Dumnezeul nostru“, spunea el, „¸si c˘a îi vei risipi pe
prigonitorii copiilor T˘ai; c˘aci Tu Însu¸ti e¸sti amenin¸tat împreun˘a cu
noi. Toat˘a aceast˘a problem˘a este a Ta ¸si numai pentru c˘a Tu ne-ai
constrâns am pus noi um˘arul la ea. Ap˘ar˘a-ne, o, Tat˘a!“ (
Idem
, b.16,
cap.6)
Lui Melanchton, care era zdrobit sub povara nelini¸stii ¸si a fricii,
îi scria: „Har ¸si pace în Hristos — în Hristos zic, ¸si nu în lume.
Amin. Ur˘asc din toat˘a inima acele îngrijor˘ari care te consum˘a. Dac˘a
aceast˘a cauz˘a este nedreapt˘a, p˘ar˘ase¸ste-o; dac˘a este dreapt˘a, de ce
s˘a punem la îndoial˘a f˘ag˘aduin¸tele Aceluia care ne porunce¸ste s˘a
dormim f˘ar˘a team˘a?... Hristos nu va lipsi din lucrarea drept˘a¸tii ¸si
a adev˘arului. El tr˘aie¸ste, El domne¸ste; atunci de ce s˘a ne temem?“
(
Idem
, b.14, cap.6)