182
Tragedia veacurilor
În Fran¸ta, mai înainte de a se auzi de numele lui Luther ca
reformator, începuse deja s˘a se arate zorile. Unul dintre primii care
au primit lumina a fost b˘atrânul Lefˇcvre, b˘arbat de o cultur˘a vast˘a,
profesor la universitatea din Paris ¸si în acela¸si timp un catolic sincer
¸si zelos. În studiile lui cu privire la literatura antic˘a, aten¸tia i-a fost
atras˘a c˘atre Biblie ¸si a introdus studiul ei printre studen¸ti.
Lefˇcvre era un adorator înfl˘ac˘arat al sfin¸tilor ¸si ¸si-a f˘acut planul
s˘a alc˘atuiasc˘a o istorie a sfin¸tilor ¸si martirilor a¸sa cum era dat˘a în
legendele bisericii. Aceasta era o lucrare care necesita mult˘a munc˘a;
când f˘acuse deja un progres considerabil în aceast˘a direc¸tie, gândind
c˘a ar putea avea un ajutor din Biblie, a început studiul ei cu acest
scop. Aici a g˘asit desigur sfin¸ti, dar nu ca aceia care figurau în
calendarul roman. Un potop de lumin˘a divin˘a i-a inundat atunci
mintea. Cu uimire ¸si dezgust, s-a îndep˘artat de scopul pe care ¸si-l
propusese ¸si s-a devotat cu totul Cuvântului lui Dumnezeu. A început
de îndat˘a s˘a predice adev˘arurile pre¸tioase pe care le-a descoperit în
el.
În anul 1512, înainte ca Luther sau Zwingli s˘a fi început lucra-
rea Reforma¸tiunii, Lefˇcvre scria: „Dumnezeu este acela care ne d˘a
prin credin¸t˘a acea neprih˘anire care ne îndrept˘a¸te¸ste numai prin har
pentru via¸ta ve¸snic˘a“ (Wylie, b.13, cap.1). ¸Si st˘aruind asupra taine-
lor mântuirii, el exclama: „O, ce m˘are¸tie de nespus este în aceast˘a
tranzac¸tie: Cel f˘ar˘a p˘acat este condamnat, iar cel vinovat este achitat;
[213]
Cel binecuvântat poart˘a blestemul, iar cel blestemat este binecuvân-
tat; Via¸ta moare, iar cel mort prime¸ste via¸ta; slava este acoperit˘a
de batjocur˘a, iar cel care nu cuno¸stea decât ocara este îmbr˘acat în
slav˘a.“ (D Aubigné, b.12, cap.2, ed.engl.)
¸Si în timp ce înva¸t˘a c˘a slava mântuirii apar¸tine numai lui Dumne-
zeu, el declar˘a, de asemenea, c˘a apar¸tine omului datoria de a asculta.
„Dac˘a e¸sti un membru al bisericii lui Hristos“, spunea el, „e¸sti un
membru al trupului S˘au; dac˘a e¸sti din trupul S˘au, atunci e¸sti plin de
natur˘a divin˘a.... O, dac˘a oamenii ar putea p˘atrunde în¸telesul acestui
privilegiu, cât de cura¸ti, de neprih˘ani¸ti ¸si sfin¸ti ar tr˘ai ei, ¸si ar privi
atunci toat˘a slava acestei lumi ca o ocar˘a, în compara¸tie cu slava
l˘auntric˘a pe care ochiul omenesc nu o poate vedea.“ (
Idem
, b.12,
cap.2)
Printre studen¸tii lui Lefevre erau unii care ascultau cu aten¸tie
cuvintele lui ¸si care, mult˘a vreme dup˘a ce glasul înv˘a¸t˘atorului avea