Basic HTML Version
Reforma în Fran¸ta
183
s˘a fie adus la t˘acere, urmau s˘a continue a vesti adev˘arul. Unul dintre
ace¸stia a fost Guillaume Farel. Fiul unor p˘arin¸ti evlavio¸si era educat
s˘a accepte cu credin¸t˘a deplin˘a înv˘a¸t˘aturile bisericii, el putea, împre-
un˘a cu apostolul Pavel, s˘a spun˘a despre sine: „Ca Fariseu am tr˘ait
dup˘a cea mai strict˘a partid˘a a religiei noastre“. (
Faptele Apostoli-
lor 26, 5
). Catolic devotat, el ardea de râvna de a-i distruge pe to¸ti
aceia care ar fi îndr˘aznit s˘a se împotriveasc˘a bisericii. „A¸s fi scrâ¸snit
din din¸ti ca un lup înfuriat“, spunea el mai târziu, referindu-se la
aceast˘a perioad˘a a vie¸tii sale, „dac˘a a¸s fi auzit pe cineva vorbind
împotriva papei“. (Wylie, b.13, cap.2). Fusese neobosit în adorarea
sfin¸tilor împreun˘a cu Lefevre, vizitând toate bisericile din Paris,
închinându-se la altare ¸si împodobind cu daruri sfintele moa¸ste. Dar
aceste rânduieli nu i-au putut aduce pacea sufletului. Convingerea cu
privire la p˘acat a pus st˘apânire pe sufletul lui, deoarece toate faptele
de peniten¸t˘a pe care le-a s˘avâr¸sit nu îi aduseser˘a pacea. Asemenea
unui glas din cer a ascultat cuvintele reformatorului: „Mântuirea este
prin har. Cel nevinovat este condamnat, iar criminalul este achitat.
Numai crucea lui Hristos este aceea care deschide por¸tile cerului ¸si
[214]
închide por¸tile iadului.“ (
Idem
, b.13, cap.2)
Farel a primit adev˘arul cu bucurie. Printr-o poc˘ain¸t˘a ca aceea a lui
Pavel, s-a întors din pustiul tradi¸tiei la libertatea fiilor lui Dumnezeu.
„În locul unei inimi uciga¸se de lup turbat, s-a întors“, spunea el,
„lini¸stit ca un miel blând ¸si nevinovat având inima cu totul dep˘artat˘a
de papa ¸si predat˘a lui Isus Hristos.“ (D»Aubigne, b.12, cap.3).
În timp ce Lefˇcvre continua s˘a r˘aspândeasc˘a lumina printre
studen¸ti, Farel, tot atât de zelos pentru cauza lui Hristos cum fusese
¸si pentru cauza papei, a ie¸sit s˘a vesteasc˘a adev˘arul în public. Un
demnitar al bisericii, episcopul de Meaux, s-a unit imediat dup˘a
aceea cu ei. Al¸ti profesori, care se bucurau de mare vaz˘a pentru
priceperea ¸si cultura lor, s-au unit ¸si ei în vestirea Evangheliei, ¸si
aceasta a câ¸stigat adep¸ti în toate clasele, de la casele meseria¸silor,
¸t˘aranilor ¸si pân˘a la palatul regelui. Sora lui Francisc I, monarhul
conduc˘ator de atunci, a primit credin¸ta reformat˘a. Însu¸si regele ¸si
regina mam˘a p˘areau într-un timp c˘a îi sunt favorabili, în timp ce
reformatorii priveau cu mari speran¸te c˘atre timpul când Fran¸ta avea
s˘a fie câ¸stigat˘a pentru Evanghelie.
Dar speran¸tele lor nu aveau s˘a se împlineasc˘a. Încerc˘ari ¸si perse-
cu¸tii îi a¸steptau pe ucenicii lui Hristos. Totu¸si, acestea erau ascunse