Basic HTML Version
Capitolul 13 — În ¸T˘arile de Jos ¸si Scandinavia
În ¸T˘arile de Jos
, — tirania papal˘a a provocat înc˘a de timpuriu
un protest hot˘arât. Cu ¸sapte sute de ani înainte de venirea lui Lu-
ther, pontiful roman a fost acuzat f˘ar˘a team˘a de doi episcopi care,
cunoscând caracterul adev˘arat al „sfântului scaun“, au fost trimi¸si
cu urm˘atoarea solie la Roma: Dumnezeu „a f˘acut din împ˘ar˘ateasa ¸si
mireasa Lui, biserica, o mo¸stenire ve¸snic˘a ¸si nobil˘a pentru familia ei,
o zestre care nu putreze¸ste ¸si nu piere niciodat˘a, dându-i un sceptru
¸si o coroan˘a ve¸snic˘a, ale c˘arei beneficii ¸ti le-ai însu¸sit asemenea unui
ho¸t. Te-ai a¸sezat în Templul lui Dumnezeu; ¸si în loc s˘a fii p˘astor,
ai devenit lup pentru oi; ... ne-ai f˘acut s˘a credem c˘a e¸sti episcopul
suprem, dar te por¸ti mai degrab˘a ca un tiran.... În loc s˘a fii robul
robilor, cum î¸ti place s˘a te nume¸sti, cau¸ti s˘a devii domnul domnilor....
Aduci dispre¸t peste poruncile lui Dumnezeu; dar.... Duhul Sfânt este
ziditorul tuturor bisericilor de pe întinsul lumii.... Cetatea Dumneze-
ului nostru, ai c˘arei cet˘a¸teni suntem, cuprinde toate col¸turile cerului;
¸si este mai mare decât ora¸sul, numit de c˘atre sfin¸tii profe¸ti Babilonul,
care pretinde a fi de origine divin˘a ¸si care se înal¸t˘a prin sine pân˘a
la cer, se laud˘a c˘a în¸telepciunea lui este nemuritoare; iar în cele din
urm˘a, f˘ar˘a nici un temei, afirm˘a c˘a ea n-a gre¸sit niciodat˘a ¸si nici
nu poate gre¸si.“ (Gerard Brandt,
History of the Reformation in and
About the Low Countries
, b.1, p. 6)
[238]
Al¸tii s-au ridicat secol dup˘a secol pentru a repeta acest protest.
Acei înv˘a¸t˘atori de la început, care, c˘al˘atorind prin diferite ¸t˘ari ¸si
cunoscu¸ti sub nume diferite, au avut caracterul misionarilor valdenzi
¸si au r˘aspândit pretutindeni cuno¸stin¸ta Evangheliei, au p˘atruns ¸si
în ¸T˘arile de Jos. Înv˘a¸t˘aturile lor s-au r˘aspândit cu repeziciune. Ei
au tradus Biblia valdenz˘a în versuri în limba olandez˘a. Ei spuneau
c˘a „în ea se g˘asea un mare avantaj; nici glume, nici pove¸sti, nici
fleacuri, nici am˘agiri, ci numai cuvintele adev˘arului; c˘a, desigur, ici
¸si colo era câte o coaj˘a tare, dar c˘a miezul ¸si dulcea¸ta a ceea ce era
bun ¸si sfânt putea fi descoperit cu u¸surin¸t˘a în ea.“ (
Idem
, b.1, p. 14).
A¸sa scriau prietenii vechii credin¸te înc˘a din secolul al XII-lea.
204