Basic HTML Version
În ¸T˘arile de Jos ¸si Scandinavia
209
lui, se întorceau din nou la credin¸tele supersti¸tioase ¸si la practicile
p˘agâne¸sti ale str˘amo¸silor lor. Na¸tiunea era împ˘ar¸tit˘a în grupe care
se luptau între ele, ale c˘aror h˘ar¸tuieli continue m˘areau nenorocirea
tuturor. În aceast˘a situa¸tie, regele s-a hot˘arât s˘a fac˘a o reform˘a a
statului ¸si a bisericii, salutând cu bucurie aceste ajutoare pricepute
în lupta împotriva Romei.
În prezen¸ta monarhului ¸si a conduc˘atorilor Suediei, Olaf Petri, cu
o mare iscusin¸t˘a, a ap˘arat credin¸ta reformat˘a împotriva sus¸tinerilor
Romei. El a declarat c˘a înv˘a¸t˘aturile P˘arin¸tilor biserice¸sti trebuiau
primite numai atunci când sunt în concordan¸t˘a cu Scripturile; c˘a
înv˘a¸t˘aturile esen¸tiale ale credin¸tei sunt prezentate în Biblie într-un
mod atât de clar ¸si simplu, încât to¸ti oamenii le pot în¸telege. Hristos
a spus: „Înv˘a¸t˘atura Mea, nu este a Mea ci a Celui ce M-a trimis“
(
Ioan 7, 16
); iar Pavel a declarat c˘a oricine predic˘a o alt˘a Evanghelie
decât aceea pe care a primit-o el, s˘a fie anatema (
Galateni 1, 8
).
„Atunci, cum încearc˘a al¸tii, spunea reformatorul, s˘a porunceasc˘a
dogme dup˘a pl˘acerea lor ¸si s˘a le impun˘a ca lucruri necesare pentru
mântuire?“ (Wylie b.10, cap.4). El a ar˘atat c˘a decretele bisericii nu
au nici o autoritate atunci când sunt în contradic¸tie cu poruncile
lui Dumnezeu ¸si a sus¸tinut marele principiu protestant c˘a „Biblia ¸si
numai Biblia“ este singura regul˘a de credin¸t˘a ¸si practic˘a.
Aceast˘a disput˘a, de¸si a r˘amas în mare m˘asur˘a necunoscut˘a, ne
arat˘a „felul oamenilor care au format membrii de rând, masele ar-
matei reformatorilor. Ei nu erau neînv˘a¸ta¸ti sau sectari, nici polemi¸sti
zgomoto¸si — ci dimpotriv˘a, erau oameni care studiaser˘a Cuvân-
tul lui Dumnezeu ¸si ¸stiau bine cum s˘a foloseasc˘a armele pe care
le oferea Biblia. În ceea ce prive¸ste erudi¸tia, ei se aflau în fruntea
veacului lor. Dac˘a ne-am îndrepta aten¸tia c˘atre centrele str˘alucite,
cum sunt Wittemberg ¸si Zürich, ¸si la numele ilustre ca acelea ale lui
[244]
Luther ¸si Melanchton, Zwingli ¸si Oecolampadius, este drept c˘a ni
s-ar putea spune c˘a ace¸stia au fost conduc˘atorii mi¸sc˘arii ¸si în mod
firesc a¸steptam de la ei puteri uimitoare ¸si realiz˘ari uria¸se, dar c˘a
urma¸sii lor n-au mai fost ca ei. Dar când ne întoarcem la ¸t˘armul
izolat al Suediei ¸si la numele umile ale lui Olaf ¸si Laurentius Petri
— de la me¸steri la ucenici — ce vom descoperi?... Savan¸ti ¸si teologi;
b˘arba¸ti care au folosit cu în¸telepciune întregul sistem al adev˘arului
evanghelic ¸si care au câ¸stigat u¸sor o biruin¸t˘a asupra sofi¸stilor ¸scolilor
¸si a demnitarilor Romei.“ (
Idem
, b.10, cap.4)