214
Tragedia veacurilor
„V-a¸s pune o întrebare ciudat˘a“, spunea Latimer. „ ¸Sti¸ti voi care
este cel mai zelos episcop ¸si prelat din toat˘a Anglia?... V˘a v˘ad
ascultând ¸si a¸steptând s˘a-i pronun¸t numele, dar v˘a voi r˘aspunde: este
Satana! El nu lipse¸ste niciodat˘a din dioceza lui; c˘auta¸ti-l oricând
dori¸ti ¸si el este totdeauna acas˘a; totdeauna este la lucru. Nu-l ve¸ti g˘asi
niciodat˘a lenevind, v˘a garantez.... Acolo unde locuie¸ste diavolul,
afar˘a cu c˘ar¸tile ¸si sus cu lumân˘arile. La o parte cu Biblia ¸si sus
cu m˘at˘aniile! La o parte cu lumina Evangheliei ¸si sus cu lumina
candelelor, da, chiar ¸si la miezul zilei; ... jos cu crucea lui Hristos
¸si sus cu milosteniile pentru purgatoriu; ... la o parte cu îmbr˘acarea
celor goi, a celor s˘araci ¸si neputincio¸si, sus cu împodobirea icoanelor
¸si cu decorarea m˘area¸t˘a a lemnelor ¸si a pietrelor; sus cu tradi¸tiile ¸si
legile oamenilor, jos cu tradi¸tiile lui Dumnezeu ¸si cu preasfântul S˘au
Cuvânt.... O, dac˘a prela¸tii no¸stri ar fi tot atât de st˘aruitori în a sem˘ana
grâul adev˘aratei înv˘a¸t˘aturi precum este Satana s˘a semene neghina ¸si
buruienele.“ (
Idem
,
Sermon of the Plough
) Marele principiu ap˘arat de
[249]
ace¸sti reformatori — acela¸si care fusese sus¸tinut de c˘atre valdenzi,
de Wycliffe, de Jan Huss, de Luther, de Zwingli ¸si de c˘atre to¸ti
aceia care s-au unit cu ei — era autoritatea infailibil˘a a Sfintelor
Scripturi ca regul˘a de credin¸t˘a ¸si via¸t˘a. Ei respingeau dreptul papilor,
conciliilor, P˘arin¸tilor biserice¸sti ¸si regilor de a st˘apâni con¸stiin¸ta în
materie de religie. Biblia era autoritatea lor ¸si prin înv˘a¸t˘atura sa ei
probau toate doctrinele ¸si toate preten¸tiile. Credin¸ta în Dumnezeu ¸si
în Cuvântul S˘au i-a sus¸tinut pe ace¸sti oameni sfin¸ti atunci când î¸si
d˘adeau via¸ta pe rug. „Fi¸ti curajo¸si“, strig˘a Latimer c˘atre tovar˘a¸sii lui
de rug, atunci când fl˘ac˘arile erau gata s˘a aduc˘a la t˘acere glasul lor,
„prin harul lui Dumnezeu noi vom aprinde ast˘azi o lumin˘a în Anglia,
care nu va putea fi stins˘a niciodat˘a“. (
Works of Hugh Latimer
, vo.I,
p. 13)
În Sco¸tia, semin¸tele adev˘arului r˘aspândite de Columba ¸si de c˘a-
tre colaboratorii lui n-au fost niciodat˘a distruse cu totul. Timp de
sute de ani dup˘a ce bisericile Angliei s-au supus Romei, cele din
Sco¸tia ¸si-au p˘astrat libertatea. În secolul al XII-lea îns˘a, papalitatea
î¸si pusese piciorul aici ¸si în nici o alt˘a ¸tar˘a n-a exercitat o st˘apânire
absolut˘a ca în acest loc. Nic˘aieri întunericul n-a fost mai adânc. To-
tu¸si, aici str˘aluceau ni¸ste raze de lumin˘a care str˘apungeau întunericul
¸si d˘adeau f˘ag˘aduin¸ta zilei de mâine. Lolarzii, venind din Anglia cu
Biblia ¸si cu înv˘a¸t˘aturile lui Wycliffe, au f˘acut mult pentru a p˘astra