Basic HTML Version
216
Tragedia veacurilor
stat, declara ea, ¸si în felul acesta c˘alca porunca lui Dumnezeu care
poruncise supu¸silor s˘a asculte de suveranii lor. Dar Knox a r˘aspuns
categoric:
„Deoarece religia adev˘arat˘a nu ¸si-a primit puterea ¸si autoritatea
originar˘a de la prin¸tii lumii, ci numai de la Dumnezeul cel Ve¸snic,
[251]
nici supu¸sii lor nu sunt lega¸ti s˘a-¸si modeleze religia dup˘a poftele
prin¸tilor lor. C˘aci adesea se întâmpl˘a c˘a prin¸tii sunt mai ignoran¸ti
decât to¸ti ceilal¸ti în ce prive¸ste religia adev˘arat˘a a lui Dumnezeu....
Dac˘a toat˘a s˘amân¸ta lui Avraam ar fi avut religia lui Faraon, ai c˘arui
supu¸si erau, v˘a rog, doamn˘a, ce religie ar fi fost pe lume? Sau dac˘a
to¸ti oamenii din zilele apostolilor ar fi avut religia împ˘ara¸tilor Romei,
ce religie ar fi fost pe fa¸ta p˘amântului?... A¸sa c˘a, doamn˘a, v˘a da¸ti
seama c˘a supu¸sii nu sunt lega¸ti de religia prin¸tilor lor, cu toate c˘a le
este poruncit s˘a asculte de ei.“
Atunci Maria a spus: „Voi interpreta¸ti Scripturile într-un fel, iar
ei (înv˘a¸t˘atorii romano-catolici) o interpreteaz˘a altfel; pe cine s˘a cred,
¸si cine s˘a fie judec˘ator?“
„S˘a-L crede¸ti pe Dumnezeu care vorbe¸ste l˘amurit în Cuvântul
S˘au“, a r˘aspuns reformatorul; „¸si mai mult decât spune Cuvântul, s˘a
nu crede¸ti nici pe unii, nici pe ceilal¸ti. Cuvântul lui Dumnezeu este
l˘amurit; ¸si dac˘a apare vreo nel˘amurire în vreun loc, Duhul Sfânt,
care nu Se contrazice niciodat˘a, explic˘a acela¸si lucru mai l˘amurit
în alte locuri, a¸sa încât s˘a nu r˘amân˘a nici o îndoial˘a decât pentru
aceia care r˘amân necunosc˘atori din rea credin¸t˘a.“ (David Laing,
The
Collected Works of John Knox
, vol. 2, pp. 281, 284)
Acestea erau adev˘arurile pe care reformatorul neînfricat le-a
rostit în urechile membrilor casei regale, cu riscul vie¸tii. Cu acela¸si
curaj neînfrânt el a r˘amas statornic în hot˘arârea sa, rugându-se neîn-
cetat ¸si purtând luptele Domnului, pân˘a când Sco¸tia s-a eliberat de
papalitate.
În Anglia, adoptarea protestantismului ca religie de stat a dimi-
nuat, dar nu a oprit cu totul persecu¸tia. În timp ce se renun¸tase la
multe dintre înv˘a¸t˘aturile Romei, nu pu¸tine dintre formele ei fuseser˘a
totu¸si adoptate. Suprema¸tia papei a fost respins˘a, dar în locul ei
monarhul a fost întronat drept cap al bisericii. În serviciile divine
ale bisericii se vedea înc˘a o mare dep˘artare de cur˘a¸tia ¸si simplitatea
Evangheliei. Marele principiu al libert˘a¸tii religioase nu era înc˘a în¸te-
[252]
les. Cu toate c˘a cele mai groaznice cruzimi pe care Roma le folosise