238
Tragedia veacurilor
„Oratorul care a introdus cultul Ra¸tiunii a spus: «Legislatori! Fa-
natismul a f˘acut loc Ra¸tiunii. Ochii lui înce¸to¸sa¸ti n-au putut suporta
str˘alucirea luminii. Ast˘azi, o mul¸time imens˘a s-a adunat sub aceste
arcade gotice care, pentru prima oar˘a, s-au f˘acut ecoul adev˘arului.
Acolo francezii au s˘arb˘atorit singurul cult adev˘arat — acela al Liber-
[276]
t˘a¸tii, al Ra¸tiunii. Acolo am dat chip dorin¸telor pentru prosperitatea
puterii Republicii. Acolo am p˘ar˘asit idolii neînsufle¸ti¸ti în favoarea
Ra¸tiunii, a acestui chip însufle¸tit, capodopera naturii»“ (M.A. Thiers,
History of the French Revolution
, vol. 2, pp. 370, 371).
Când zei¸ta a fost adus˘a înaintea Conven¸tiei, pre¸sedintele a luat-o
de mân˘a ¸si, îndreptându-se c˘atre adunare, a spus: „Muritori, înceta¸ti
s˘a mai tremura¸ti înaintea tunetelor neputincioase ale unui Dumnezeu
pe care temerile voastre L-au creat. De azi înainte s˘a nu mai recu-
noa¸ste¸ti nici o divinitate în afar˘a de Ra¸tiune. V˘a prezint aici icoana
cea mai nobil˘a ¸si cea mai curat˘a a ei; dac˘a trebuie s˘a ave¸ti idoli,
jertfi¸ti numai unora ca aceasta.... Cazi înaintea Augustului Senat al
Libert˘a¸tii, o, voal al Ra¸tiunii!
Dup˘a ce a fost îmbr˘a¸ti¸sat˘a de pre¸sedinte, zei¸ta a fost urcat˘a pe
un car m˘are¸t ¸si condus˘a în mijlocul unei mul¸timi la catedrala Notre
Dame, pentru a lua locul Dumnezeirii. Acolo a fost a¸sezat˘a pe un
altar înalt ¸si a primit adorarea tuturor celor prezen¸ti.“ (Alison, vol.
1, cap.10)
Aceast˘a ceremonie a fost urmat˘a, nu peste mult˘a vreme, de ar-
derea în public a Bibliei. Într-o împrejurare, „Societatea Popular˘a a
Muzeului“ a intrat în sala prim˘ariei, strigând: „Tr˘aiasc˘a Ra¸tiunea!“
¸si ducând într-un vârf de b˘a¸t resturile înc˘a fumegânde ale câtorva
c˘ar¸ti, printre altele breviare, misse, Vechi ¸si Noi Testamente, care
„au isp˘a¸sit într-un foc mare“, a spus pre¸sedintele, „toate nebuniile
la care ele i-au condus vreodat˘a pe oameni ca s˘a le comit˘a.“ (
Jo-
urnal of Paris
, 1793, nr.318. Citat în Buchez-Roux,
Collection of
Parliamentary History
, vol. 30, pp. 200, 201.)
Papalitatea a fost aceea care a început lucrarea pe care ateismul
a completat-o. Politica Romei a adus acele st˘ari sociale, politice
¸si religioase care au gr˘abit ruina Fran¸tei. Referindu-se la ororile
Revolu¸tiei, unii scriitori spun c˘a aceste excese trebuie trecute în
contul tronului ¸si al bisericii (vezi notele suplimentare). Pe bun˘a
dreptate ele trebuiau trecute pe seama bisericii. Papalitatea a otr˘avit
[277]
mintea regilor împotriva Reformei, ca fiind un du¸sman al coroanei,