Basic HTML Version
Biblia ¸si Revolu¸tia Francez˘a
237
vântul lui Dumnezeu z˘acea mort pe str˘azile ei, iar aceia care urâser˘a
cerin¸tele ¸si restric¸tiile Legii lui Dumnezeu tres˘altau de bucurie. Oa-
menii Îl sfidau pe fa¸t˘a pe Regele cerului. Ca ¸si p˘ac˘ato¸sii din vechime,
ei strigau: „Ce ar putea s˘a ¸stie Dumnezeu ¸si ce ar putea s˘a cunoasc˘a
Cel Preaînalt“. (
Psalmii 73, 11
)
Cu o îndr˘azneal˘a hulitoare, peste putin¸t˘a de a fi crezut˘a, unul
dintre preo¸tii noii ordini spunea: „Dumnezeule, dac˘a exi¸sti, r˘azbun˘a-
¸Ti numele ofensat. Te provoc la lupt˘a! R˘amâi t˘acut; nu îndr˘azne¸sti
s˘a arunci tunetele. Dup˘a toate acestea, cine va mai crede în existen¸ta
[275]
Ta?“ (Lacretelle,
History
, vol. 2, p. 309; în Sir Archibald Alison,
History of Europe
, vol. 1, cap.10). Ce ecou constituie aceste cuvinte
ale întreb˘arii lui Faraon: „Cine este Dumnezeu ca s˘a ascult de glasul
Lui? Eu nu-L cunosc pe Dumnezeu!“
„Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»“ (
Psalmii
14, 1
). Iar Domnul declar˘a cu privire la cei care stric˘a adev˘arul:
„Nebunia lor se va da pe fa¸t˘a înaintea tuturor“. (
2 Timotei 3, 9
). Dup˘a
ce Fran¸ta a renun¸tat la închinarea fa¸t˘a de viul Dumnezeu, la „Cel
Preaînalt care umple ve¸snicia“, n-a trecut decât pu¸tin˘a vreme pân˘a
când ea a dec˘azut într-o idolatrie înjositoare prin închinarea la Zei¸ta
Ra¸tiunii, în persoana unei femei desfrânate. ¸Si aceasta în adunarea
reprezentativ˘a a na¸tiunii cu ajutorul celei mai înalte autorit˘a¸ti civile
¸si legislative! Un istoric spunea: „Una dintre ceremoniile acestui
timp nes˘an˘atos r˘amâne f˘ar˘a egal pentru absurditatea ei unit˘a cu
lipsa de respect. Por¸tile Conven¸tiei au fost deschise pentru a face
loc trecerii unei grupe de cânt˘are¸ti, în urma c˘areia au intrat într-
o procesiune solemn˘a membrii consiliului municipal, cântând un
imn în cinstea libert˘a¸tii ¸si înso¸tind, ca obiect al cultului lor viitor,
o femeie acoperit˘a cu un voal, pe care au numit-o Zei¸ta Ra¸tiunii.
Dup˘a ce a fost adus˘a în˘auntru, a fost descoperit˘a cu mare pomp˘a
¸si a¸sezat˘a la dreapta pre¸sedintelui, când a fost recunoscut˘a de to¸ti
ca fiind o dansatoare de la Oper˘a.... Acestei femei, considerat˘a ca
cea mai bun˘a reprezentare a ra¸tiunii c˘areia se închinau, Conven¸tia
Na¸tional˘a a Fran¸tei i-a adus adorare public˘a.
Aceast˘a mascarad˘a ridicol˘a ¸si nelegiuit˘a a avut un puternic ecou,
iar instalarea Zei¸tei Ra¸tiunii a fost repetat˘a ¸si imitat˘a în toat˘a Fran¸ta,
în provincii în care locuitorii doreau s˘a fie la acela¸si nivel cu mai
marii Revolu¸tiei.“ (Scott, vol. 1, cap.17)