Basic HTML Version
242
Tragedia veacurilor
Curtea regal˘a se dedase luxului ¸si imoralit˘a¸tii. Exista prea pu¸tin˘a
încredere între popor ¸si conduc˘atori. Neîncrederea era amprenta
care se vedea pe toate m˘asurile conducerii, care erau privite ca fiind
am˘agitoare ¸si egoiste. Cu peste o jum˘atate de secol înainte de timpul
Revolu¸tiei, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea care, chiar ¸si
în acele vremuri grele, s-a caracterizat ca fiind un monarh nep˘as˘ator,
lipsit de seriozitate ¸si senzual. Cu o aristocra¸tie depravat˘a ¸si crud˘a ¸si
cu o clas˘a de jos ignorant˘a ¸si s˘ar˘acit˘a, cu statul înglodat în datorii,
iar poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a
prevedea un deznod˘amânt teribil ¸si iminent. Fa¸t˘a de avertismentele
sf˘atuitorilor lui, regele obi¸snuia s˘a r˘aspund˘a: „Încerca¸ti s˘a face¸ti ca
lucrurile s˘a mearg˘a cât tr˘aiesc eu; dup˘a ce voi muri poate veni orice“.
[281]
Zadarnic se insista asupra nevoii unei reforme. Vedea relele, dar nu
avea nici curajul ¸si nici puterea pentru a le face fa¸t˘a. Nenorocirea care
amenin¸ta Fran¸ta era descris˘a foarte bine în r˘aspunsul lui nep˘as˘ator
¸si egoist: „Dup˘a mine potopul!“
Exploatând gelozia regilor ¸si a claselor conduc˘atoare, Roma i-
a influen¸tat s˘a-i ¸tin˘a pe oameni în sclavie, bine ¸stiind c˘a în felul
acesta statul va fi sl˘abit ¸si n˘ad˘ajduind c˘a pe calea aceasta îi va
înl˘an¸tui atât pe conduc˘atori, cât ¸si poporul în robia ei. Cu o politic˘a
clarv˘az˘atoare, ea ¸si-a dat seama c˘a pentru a-i înrobi pe oameni cu
adev˘arat trebuie înc˘atu¸sate sufletele lor; c˘a cea mai sigur˘a cale de
a-i împiedica s˘a ias˘a din sclavia lor era s˘a nu le dea libertate. De
o mie de ori mai groaznic˘a decât suferin¸ta fizic˘a, ce rezulta din
procedeele ei, era degradarea moral˘a. Lipsit de Biblie ¸si l˘asat prad˘a
înv˘a¸t˘aturilor fanatismului ¸si egoismului, poporul era înc˘atu¸sat în
ignoran¸t˘a ¸si supersti¸tie, cufundat în viciu, încât era cu totul neînstare
s˘a se conduc˘a singur.
Dar deznod˘amântul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de
ceea ce pl˘anuise Roma. În loc s˘a ¸tin˘a masele în supunere oarb˘a fa¸t˘a
de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea lor în necre-
dincio¸si ¸si revolu¸tionari. Ei au ajuns s˘a dispre¸tuiasc˘a romanismul
¸si pe preo¸ti. Priveau clerul ca fiind p˘arta¸s la ap˘asarea lor. Singurul
dumnezeu pe care-l recunoscuser˘a era zeul Romei, iar înv˘a¸t˘atura
lui era singura lor religie. Ei priveau l˘acomia ¸si cruzimea Romei ca
fiind rodul natural al Bibliei, ¸si ca atare nu doreau s˘a aib˘a parte de
ea.