Basic HTML Version
Distrugerea Ierusalimului
21
lui, un alarmist nebun. Îns˘a Isus Hristos spusese: „Cerul ¸si p˘amântul
vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“. (
Matei 24, 35
). Din
cauza p˘acatelor poporului, mânia fusese manifestat˘a pe fa¸t˘a contra
Ierusalimului, iar necredin¸ta lui înver¸sunat˘a f˘acea ca distrugerea s˘a
fie sigur˘a.
Domnul declarase prin proorocul Mica: „Asculta¸ti dar lucrul
acesta, c˘apetenii ale casei lui Iacov, ¸si mai mari ai casei lui Israel, voi,
c˘arora v˘a este scârb˘a de dreptate ¸si care suci¸ti tot ce este drept; voi
care zidi¸ti Sionul cu sânge ¸si Ierusalimul cu nelegiuire! C˘apeteniile
cet˘a¸tii judec˘a pentru daruri, preo¸tii lui înva¸t˘a pe popor pentru plat˘a,
¸si proorocii lui proorocesc pentru bani; ¸si mai îndr˘aznesc apoi s˘a
se bizuie pe Domnul ¸si zic: «Oare nu este Domnul în mijlocul
nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!»“ (
Mica 3, 9-11
)
[27]
Aceste cuvinte îi descriau cu credincio¸sie pe locuitorii corup¸ti ¸si
plini de sine ai Ierusalimului. În timp ce pretindeau c˘a p˘azesc cu
stricte¸te preceptele Legii lui Dumnezeu, ei c˘alcau toate principiile
ei. Ei Îl urau pe Hristos, deoarece cur˘a¸tia ¸si sfin¸tenia Sa descopereau
nelegiuirea lor ¸si-L acuzau pe El ca fiind cauza tuturor necazurilor
care veniser˘a peste ei ca urmare a p˘acatelor lor. De¸si Îl recuno¸steau
ca fiind f˘ar˘a p˘acat, au declarat c˘a moartea Lui era necesar˘a pentru
siguran¸ta lor ca popor: „Dac˘a-L l˘as˘am a¸sa“, spuneau conduc˘atorii
iudei, „to¸ti vor crede în El, ¸si vor veni Romanii ¸si ne vor nimici ¸si
locul nostru ¸si neamul“. (
Ioan 11, 48
). Dac˘a Hristos ar fi sacrificat,
ei ar putea deveni înc˘a o dat˘a un popor puternic ¸si unit. Au ra¸tionat
în felul acesta ¸si au contribuit la hot˘arârea marelui preot c˘a ar fi mai
bine s˘a moar˘a un om decât s˘a piar˘a întreaga na¸tiune.
În felul acesta, conduc˘atorii iudei cl˘adiser˘a „Sionul cu sânge
¸si Ierusalimul cu nelegiuire“. (
Mica 3, 10
). ¸Si totu¸si, în timp ce-L
omorau pe Mântuitorul, pentru c˘a le mustra p˘acatele, atât de mare
era îndrept˘a¸tirea lor de sine, încât se socoteau ca fiind poporul lui
Dumnezeu, favorizat, ¸si a¸steptau ca Domnul s˘a-i libereze de vr˘aj-
ma¸si. „De aceea“, continu˘a profetul, „Sionul va fi arat ca un ogor ¸si
Ierusalimul va ajunge un morman de pietre ¸si muntele templului o
în˘al¸time acoperit˘a de p˘aduri.“ (
Ver 12
)
Timp de aproape patruzeci de ani, dup˘a ce c˘aderea Ierusalimului
fusese pronun¸tat˘a de Hristos Însu¸si, Domnul a amânat judec˘a¸tile
Sale asupra cet˘a¸tii ¸si a poporului. Minunat˘a a fost îndelunga r˘abdare
a lui Dumnezeu fa¸t˘a de aceia care au respins Evanghelia Sa ¸si