Basic HTML Version
Capitolul 16 — P˘arin¸tii peregrini
Reformatorii englezi
— , cu toate c˘a renun¸taser˘a la înv˘a¸t˘atu-
rile romanismului, au p˘astrat totu¸si multe din formele lui. Astfel,
cu toate c˘a autoritatea ¸si crezul Romei fuseser˘a respinse, nu pu¸tine
dintre obiceiurile ¸si ceremoniile ei fuseser˘a încorporate în slujbele
religioase ale Bisericii Anglicane. S-a pretins c˘a aceste lucruri nu
erau probleme de con¸stiin¸t˘a; c˘a, de¸si nu erau poruncite în Scriptur˘a
¸si deci nu erau esen¸tiale, nefiind interzise, nu erau rele în ele însele.
P˘azirea lor tinde s˘a îngusteze abisul care desp˘ar¸tea bisericile refor-
mate de Roma ¸si s-a sus¸tinut c˘a ele ar fi provocat primirea credin¸tei
protestante de c˘atre romani¸sti.
Pentru cei conservatori ¸si înclina¸ti spre compromis, aceste argu-
mente p˘areau hot˘arâtoare. Dar mai era o categorie care nu judeca
în felul acesta. Faptul c˘a aceste obiceiuri „tindeau s˘a arunce un pod
peste abisul dintre Roma ¸si Reform˘a“ (Martyn, vol. 5, p. 22) era
dup˘a p˘arerea lor un argument puternic împotriva p˘astr˘arii lor. Ei
le priveau ca simboluri ale sclaviei din care fuseser˘a elibera¸ti ¸si
la care nu erau dispu¸si s˘a se întoarc˘a. Ei socoteau c˘a Dumnezeu
stabilise în Cuvântul S˘au rânduieli care s˘a dirijeze serviciul divin ¸si
c˘a oamenii nu sunt liberi s˘a adauge sau s˘a scoat˘a din ele. De fapt,
începutul marii apostazii a fost încercarea de a înlocui autoritatea
lui Dumnezeu cu aceea a bisericii. Roma a început s˘a recomande
[290]
ceea ce Dumnezeu interzisese ¸si a sfâr¸sit prin a interzice ceea ce El
poruncise în mod clar.
Mul¸ti doreau cu înfocare s˘a se întoarc˘a cu sinceritate la cur˘a¸tia
¸si simplitatea care a caracterizat biserica primar˘a. Ei priveau multe
din obiceiurile practicate de biserica anglican˘a ca monumente ale
idolatriei ¸si nu puteau cu bun˘a ¸stiin¸t˘a s˘a se uneasc˘a în felul ei de
închinare. Dar biserica, fiind sus¸tinut˘a de autoritatea civil˘a, nu îng˘a-
duia nici o abatere de la formele ei. Participarea la serviciile divine
era cerut˘a prin lege, iar adun˘arile de cult neautorizate erau interzise
sub pedeapsa cu închisoarea, exilul sau moartea.
249