Basic HTML Version
Lumin˘a prin întuneric
301
adânci încerc˘ari care fuseser˘a posibile în experien¸ta lor ¸si au v˘azut
cum, atunci când orice viziune omeneasc˘a era pierdut˘a, Cuvântul
lui Dumnezeu se împlinise triumfând. De aici înainte ce putea sl˘abi
credin¸ta ¸si ce putea r˘aci zelul iubirii lor? În cea mai aprig˘a durere, ei
avuseser˘a „o mângâiere puternic˘a“, o n˘adejde care era ca „o ancor˘a
a sufletului, tare ¸si neclintit˘a“ (
Evrei 6, 18.19
). Ei fuseser˘a martori
ai în¸telepciunii ¸si puterii lui Dumnezeu ¸si erau încredin¸ta¸ti c˘a „nici
moartea, nici via¸ta, nici îngerii, nici st˘apânirile, nici puterile, nici
lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici în˘al¸timea, nici adâncimea,
¸si nici o alt˘a f˘aptur˘a“ nu erau în stare s˘a-i despart˘a „de dragostea
lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru“. „În toate
aceste lucruri, spuneau ei, suntem mai mult decât biruitori prin Acela
care ne-a iubit.“ (
Romani 8, 38.39.37
). „Cuvântul lui Dumnezeu
d˘ainuie¸ste în veac.“ (
1 Petru 1, 25
). „ ¸Si cine ne osânde¸ste? Hristos a
murit, mai mult, El a înviat ¸si este chiar la dreapta lui Dumnezeu ¸si
mijloce¸ste pentru noi.“ (
Romani 8, 34
)
„Poporul Meu“, zice Domnul, „nu va mai fi niciodat˘a de ocar˘a“.
(
Ioel 2, 26
). „Seara vine plânsul iar diminea¸ta vine veselia.“ (
Psalmii
30, 5
). Când în ziua învierii ace¸sti ucenici s-au întâlnit cu Mântui-
torul, inimile lor ardeau în ei când ascultau cuvintele Sale; când au
v˘azut fruntea, mâinile ¸si picioarele care fuseser˘a zdrobite pentru ei,
când, înainte de în˘al¸tarea Sa, Isus i-a condus afar˘a din Betania, ¸si
[351]
ridicându-¸si mâinile în semn de binecuvântare, le-a poruncit: „Mer-
ge¸ti în toat˘a lumea ¸si predica¸ti Evanghelia“, ad˘augând: „Iat˘a, c˘a Eu
sunt cu voi întotdeauna“ (
Marcu 16, 15
;
Matei 28, 20
); când în Ziua
Cincizecimii Mângâietorul f˘ag˘aduit a coborât ¸si a fost dat˘a putere
de sus, iar sufletele credincio¸silor au tres˘arit de con¸stien¸ta prezen¸tei
Domnului lor în˘al¸tat, atunci, chiar dac˘a, asemenea Lui, ar fi trebuit
s˘a treac˘a prin sacrificiu ¸si martiraj, ei nu ar fi dat slujirea Evangheliei
harului S˘au ¸si „coroana neprih˘anirii“, care va fi primit˘a la venirea Sa,
pentru slava unui tron p˘amântesc care fusese n˘adejdea de la început
a uceniciei lor. El, care „va face cu mult mai mult decât putem noi
cere sau gândi“, le-a acordat p˘art˘a¸sia suferin¸telor Sale, comunicarea
bucuriei Sale, „bucuria de a aduce multe suflete la slav˘a, o bucurie
negr˘ait˘a“, „o greutate ve¸snic˘a de slav˘a“, fa¸t˘a de care, spune Pavel,
suferin¸tele noastre de o clip˘a nu merit˘a s˘a fie comparate.
Experien¸ta ucenicilor care au predicat „Evanghelia Împ˘ar˘a¸tiei“
la prima venire a lui Hristos î¸si are corespondentul în experien¸ta