Basic HTML Version
300
Tragedia veacurilor
¸si s˘a treac˘a neaten¸ti pe lâng˘a cuvintele Mântuitorului, care ar˘atau
natura adev˘arat˘a a Împ˘ar˘a¸tiei Sale ¸si c˘atre agonia ¸si moartea Sa. ¸Si
aceste r˘at˘aciri au dus la încercarea — dureroas˘a, dar necesar˘a —
care fusese îng˘aduit˘a pentru îndreptarea lor. Cu toate c˘a ucenicii
în¸teleseser˘a gre¸sit însemn˘atatea soliei lor ¸si nu-¸si d˘aduser˘a seama de
a¸stept˘arile lor, predicaser˘a totu¸si avertizarea dat˘a de Dumnezeu, iar
Domnul urma s˘a le r˘aspl˘ateasc˘a credin¸ta ¸si s˘a le onoreze ascultarea.
Lor urma s˘a le fie încredin¸tat˘a lucrarea de predicare, c˘atre toate
neamurile, a Evangheliei sl˘avite despre Domnul lor înviat. Aceasta
trebuia s˘a-i preg˘ateasc˘a pentru lucrarea în vederea c˘areia le fusese
îng˘aduit˘a experien¸ta ce li se p˘aruse atât de amar˘a.
Dup˘a învierea Sa, Isus S-a ar˘atat ucenicilor S˘ai pe calea c˘atre
Emaus ¸si, începând „de la Moise ¸si de la to¸ti proorocii, le-a tâlcuit
în toate Scripturile, ce era cu privire la El“. (
Luca 24, 27
). Inimile
ucenicilor s-au trezit, credin¸ta s-a aprins. Ei erau „n˘ascu¸ti din nou la
o n˘adejde vie“, chiar înainte ca Isus s˘a li Se descopere. Planul Lui
era s˘a le lumineze în¸telegerea ¸si s˘a le prind˘a credin¸ta de „Cuvântul
temeinic al profe¸tiei“. El dorea ca adev˘arul s˘a prind˘a o r˘ad˘acin˘a pu-
ternic˘a în mintea lor, nu numai pentru c˘a era sus¸tinut de m˘arturia Sa
personal˘a, ci datorit˘a dovezilor neîndoielnice prezentate de simbolu-
rile ¸si umbrele legii tipice ¸si de c˘atre profe¸tiile Vechiului Testament.
Trebuie ca urma¸sii lui Hristos s˘a aib˘a o credin¸t˘a inteligent˘a nu numai
pentru ei, ci ¸si pentru a putea duce lumii cuno¸stin¸ta despre Hristos.
¸Si, ca prim pas în r˘aspândirea acestei cuno¸stin¸te, Isus i-a îndreptat
pe ucenici c˘atre „Moise ¸si to¸ti proorocii“. Aceasta era m˘arturia dat˘a
de Mântuitorul înviat cu privire la valoarea ¸si importan¸ta Scripturilor
Vechiului Testament.
Ce schimbare s-a produs în inimile ucenicilor când au privit
înc˘a o dat˘a fa¸ta iubit˘a a Mântuitorului! (
Luca 24, 32
). Într-un sens
[350]
mai deplin ¸si mai des˘avâr¸sit decât înainte, ei „L-au g˘asit pe Acela
despre care a scris Moise în lege ¸si prooroci“. Nesiguran¸ta, chinul
¸si disperarea au f˘acut loc unei certitudini des˘avâr¸site, unei credin¸te
neumbrite. Nu e de mirare c˘a dup˘a în˘al¸tarea Sa ei „erau continuu în
templu l˘audându-L ¸si binecuvântându-L pe Dumnezeu“. Oamenii,
¸stiind numai despre moartea infam˘a a Mântuitorului, se a¸steptau s˘a
vad˘a pe fa¸ta lor expresia am˘ar˘aciunii, a confuziei ¸si a înfrângerii; dar
au v˘azut bucurie ¸si biruin¸t˘a. Ce preg˘atire primiser˘a ace¸sti ucenici
pentru lucrarea care le st˘atea înainte! Ei trecuser˘a prin cele mai