330
Tragedia veacurilor
por¸tile Romei cu o Biblie deschis˘a pe steagul ei ¸si cu urm˘atorul
motto pe banderol˘a: «Cerceta¸ti Scripturile»“. Apoi pune întrebarea
plin˘a de semnifica¸tie: „Dar au ie¸sit ei cura¸ti din Babilon?“ (Thomas
Guthrie,
The Gospel in Ezechiel
, p. 237)
„Biserica Anglican˘a“, spunea Spurgeon, „pare c˘a este roas˘a com-
plet de sacramentarism; dar nonconformismul pare s˘a fie aproape
tot atât de r˘au primit de necredin¸ta filozofic˘a. Aceia despre care am
gândit lucruri mai bune se dep˘arteaz˘a unul câte unul de la temelia
credin¸tei. Din ce în ce mai mult, cred c˘a îns˘a¸si inima Angliei este
îmbibat˘a de o necredin¸t˘a vrednic˘a de condamnat ¸si care îndr˘azne¸ste
s˘a urce amvonul ¸si s˘a se numeasc˘a cre¸stin˘a.“
Care a fost originea marii apostazii? Cum s-a dep˘artat prima
biseric˘a de simplitatea Evangheliei? Asem˘anându-se practicilor p˘a-
gânismului pentru a u¸sura primirea cre¸stinismului de c˘atre p˘agâni.
Apostolul Pavel declara c˘a în zilele sale „taina f˘ar˘adelegii începe
deja s˘a lucreze“. (
2 Tesaloniceni 2, 7
). În timpul vie¸tii apostolilor,
biserica a r˘amas relativ curat˘a. Dar „spre ultima parte a secolului al
II-lea, majoritatea bisericilor îmbr˘acau o form˘a nou˘a; simplitatea de
la început a disp˘arut ¸si pe nesim¸tite, când b˘atrânii ucenici au coborât
[385]
în mormânt, copiii lor împreun˘a cu noii converti¸ti ... au ajuns la
conducerea bisericii ¸si au dat o nou˘a form˘a cauzei.“ (Robert Robin-
son,
Ecclesiastical Researches
, cp. 6, par. 17, Pagina. 51). Pentru
a câ¸stiga noi converti¸ti, standardele înalte ale credin¸tei cre¸stine au
fost coborâte ¸si, ca urmare, „un potop de p˘agânism s-a rev˘arsat în
biseric˘a, aducând cu el obiceiurile, practicile ¸si idolii lui“. (Gavazzi,
Lectures
, p. 278). Atunci când religia cre¸stin˘a a câ¸stigat favoarea ¸si
sprijinul conduc˘atorilor p˘amânte¸sti, ea a fost primit˘a doar cu numele
de c˘atre mul¸time: dar cu toate c˘a la înf˘a¸ti¸sare converti¸tii p˘areau
cre¸stini, mul¸ti „au r˘amas de fapt p˘agâni, închinându-se în ascuns tot
idolilor lor“. (
Idem
, p. 278)
Oare nu s-a repetat acela¸si proces în aproape toate bisericile care
se numesc protestante? Când acei întemeietori care aveau adev˘aratul
spirit al reformei au încetat din via¸t˘a, urma¸sii lor s-au ridicat ¸si au dat
„un nou chip cauzei“. În timp ce ¸tineau orbe¸ste la crezul p˘arin¸tilor lor
¸si refuzau s˘a primeasc˘a orice alt adev˘ar în afar˘a de acela pe care l-au
cunoscut mai înainte, urma¸sii reformatorilor s-au îndep˘artat mult de
exemplul lor de umilin¸t˘a, lep˘adare de sine ¸si de renun¸tare la lume. În