Basic HTML Version
342
Tragedia veacurilor
primei solii îngere¸sti ¸si a „strig˘atului din miezul nop¸tii“ ¸tinteau în
mod direct s˘a reprime fanatismul ¸si neîn¸telegerea. Aceia care au
participat la aceste mi¸sc˘ari solemne lucrau în armonie; inimile lor
erau pline de iubire unul pentru altul ¸si pentru Isus, pe care a¸steptau
s˘a-L vad˘a în curând. Credin¸ta lor unic˘a, o fericit˘a ¸si unic˘a n˘adejde,
i-a în˘al¸tat mai presus de st˘apânirea oric˘arei influen¸te omene¸sti ¸si s-a
dovedit a fi un scut împotriva asalturilor lui Satana.
„Pentru c˘a mirele z˘abovea, toate au a¸tipit ¸si au adormit. La mie-
zul nop¸tii s-a auzit o strigare: «Iat˘a mirele, ie¸si¸ti-I în întâmpinare!»
Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat ¸si ¸si-au preg˘atit candelele.“
(
Matei 25, 5-7
). În vara anului 1844, adic˘a la mijlocul timpului dintre
data fixat˘a prima dat˘a, pentru sfâr¸situl celor 2300 zile, ¸si toamna
aceluia¸si an, timp hot˘arât ulterior ca împlinire a perioadei, solia a
fost vestit˘a prin cuvintele Scripturii: „Iat˘a, mirele vine!“
Faptul care a dus la aceast˘a mi¸scare a fost descoperirea c˘a decre-
tul lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul
de plecare pentru perioada de 2300 de zile, a intrat în vigoare în
toamna anului 457 în.Hr., ¸si nu la începutul anului, a¸sa cum se cre-
[399]
zuse ini¸tial. Începând din toamna anului 457, cei 2300 de ani se
încheiau în toamna anului 1844 (vezi notele suplimentare).
Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament ar˘atau ¸si
ele spre toamn˘a, ca fiind timpul când trebuia s˘a aib˘a loc evenimentul
reprezentat prin „cur˘a¸tirea sanctuarului“. Acest lucru a devenit foarte
l˘amurit atunci când aten¸tia a fost îndreptat˘a asupra modului în care
tipurile, care avuseser˘a leg˘atur˘a cu prima venire a lui Hristos, se
împliniser˘a.
Junghierea mielului pascal era o umbr˘a a mor¸tii lui Hristos.
Pavel spune: „Hristos, pa¸stele nostru a fost jertfit“. (
1 Corinteni 5, 7
).
Snopul cu primele roade care era leg˘anat de pa¸sti înaintea Domnului
preînchipuia învierea lui Hristos. Vorbind despre învierea Domnului
¸si a întregului S˘au popor, Pavel spune: „Hristos ca prim rod; apoi
aceia care sunt ai lui Hristos la venirea Sa“. (
1 Corinteni 15, 23
).
Asemenea snopului de leg˘anat care era primul seceri¸s adunat înainte
de marele seceri¸s, Hristos era primul rod al seceri¸sului nepieritor al
celor r˘ascump˘ara¸ti, care la învierea viitoare vor fi aduna¸ti în grânarul
lui Dumnezeu.
Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce prive¸ste
evenimentul, ci ¸si în ceea ce prive¸ste timpul. În ziua a patruspre-