404
Tragedia veacurilor
Ei simt c˘a p˘acatul lor a fost acela care a provocat agonia ce a frânt
inima Fiului lui Dumnezeu, iar acest gând îi va duce la umilire de
sine. Aceia care tr˘aiesc mai aproape de Isus î¸si dau seama mai clar
de sl˘abiciunea ¸si de p˘ac˘ato¸senia omeneasc˘a ¸si singura lor n˘adejde
este în meritele unui Mântuitor r˘astignit ¸si înviat.
Sfin¸tirea care câ¸stig˘a acum întâietate în lumea religioas˘a aduce
cu ea un spirit de în˘al¸tare de sine ¸si o dispre¸tuire a Legii lui Dum-
nezeu, care o arat˘a ca fiind str˘ain˘a de religia Bibliei. Ap˘ar˘atorii ei
înva¸t˘a c˘a sfin¸tirea este o lucrare de o clip˘a, prin care, numai prin
credin¸t˘a, pot ajunge la sfin¸tenie des˘avâr¸sit˘a. „S˘a crezi doar“, spun ei,
„¸si binecuvântarea î¸ti apar¸tine.“ Se înva¸t˘a c˘a nu se mai cere nici un
efort din partea credinciosului. În acela¸si timp, ei neag˘a autoritatea
Legii lui Dumnezeu, sus¸tinând c˘a sunt dezlega¸ti de a p˘azi poruncile.
Dar este oare posibil ca oamenii s˘a fie sfin¸ti, în armonie cu voia ¸si
caracterul lui Dumnezeu, f˘ar˘a s˘a ajung˘a în armonie cu principiile
care sunt expresia naturii ¸si voin¸tei Sale ¸si care arat˘a ce-I este pl˘acut?
[472]
Dorin¸ta dup˘a o religie u¸soar˘a, care nu cere lupt˘a, nici lep˘adare de
sine, nici desp˘ar¸tire de nebuniile lumii, a f˘acut din doctrina mântuirii
¸si numai prin credin¸t˘a o înv˘a¸t˘atur˘a popular˘a; dar ce spune Cuvântul
lui Dumnezeu? Apostolul Iacov spune: „Fra¸tii mei, ce-i folose¸ste
cuiva s˘a spun˘a c˘a are credin¸t˘a, dac˘a n-are fapte? Poate oare credin¸ta
aceasta s˘a-l mântuiasc˘a?... Vrei dar s˘a în¸telegi, om nesocotit, c˘a
credin¸ta f˘ar˘a fapte este zadarnic˘a? Avraam, p˘arintele nostru, n-a
fost el socotit neprih˘anit prin fapte, când a adus pe fiul s˘au Isaac
jertf˘a pe altar? Vezi c˘a credin¸ta lucra împreun˘a cu faptele lui, ¸si, prin
fapte, credin¸ta a ajuns des˘avâr¸sit˘a.... Vede¸ti dar c˘a omul este socotit
neprih˘anit prin fapte, ¸si nu numai prin credin¸t˘a“ (
Iacob 2, 14-24
).
M˘arturia Cuvântului lui Dumnezeu este împotriva acestei înv˘a-
¸t˘aturi în¸sel˘atoare a credin¸tei f˘ar˘a fapte. Acea credin¸t˘a care pretinde
favoarea cerului f˘ar˘a s˘a împlineasc˘a acele condi¸tii pe baza c˘arora se
ofer˘a harul nu este credin¸t˘a, ci o încumetare; c˘aci credin¸ta adev˘arat˘a
î¸si are temelia în f˘ag˘aduin¸tele ¸si prevederile Scripturilor.
S˘a nu se am˘ageasc˘a nimeni cu credin¸ta c˘a poate deveni sfânt, în
timp ce calc˘a de bun˘avoie una din cerin¸tele lui Dumnezeu. S˘avâr¸sirea
unui p˘acat cunoscut aduce la t˘acere m˘arturia glasului Duhului ¸si
des-parte sufletul de Dumnezeu. „P˘acatul este c˘alcarea Legii.“ ¸Si
„oricine p˘ac˘atuie¸ste calc˘a Legea nu L-a v˘azut, nici nu L-a cunoscut“
(
1 Ioan 3, 6
). De¸si Ioan, în epistolele sale, z˘above¸ste atât de mult