Basic HTML Version
Prima mare am˘agire
467
pus înainte via¸ta ¸si binele, moartea ¸si r˘aul“ (
Deuteronom 30, 15
).
Moartea, la care se refer˘a aceste texte, nu este aceea pronun¸tat˘a
asupra lui Adam, deoarece toat˘a omenirea sufer˘a pedeapsa pentru
c˘alcarea lui. Este „moartea a doua“, care este pus˘a în contrast cu
via¸ta ve¸snic˘a.
Ca urmare a p˘acatului lui Adam, moartea a trecut asupra între-
gului neam omenesc. To¸ti, f˘ar˘a deosebire, merg în mormânt. Iar prin
prevede-rile Planului de Mântuire to¸ti vor fi sco¸si din mormântul lor.
„Va fi o înviere a celor drep¸ti ¸si a celor nedrep¸ti.“ „ ¸Si dup˘a cum to¸ti
mor în Adam, tot a¸sa to¸ti vor învia în Hristos“ (
Faptele Apostolilor
24, 15
;
1 Corinteni 15, 22
). Dar se face deosebirea între cele dou˘a
categorii care sunt învia¸ti. „To¸ti cei din morminte vor auzi glasul
Lui, ¸si vor ie¸si afar˘a din ele. Cei ce au f˘acut binele, vor învia pentru
via¸t˘a; iar cei ce au f˘acut r˘aul, vor învia pentru judecat˘a“ (
Ioan 5,
28.29
). Aceia care au fost „socoti¸ti vrednici“ de învierea spre via¸t˘a
sunt „ferici¸ti ¸si sfin¸ti“. „Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere“
(
Apocalipsa 20, 6
). Dar aceia care n-au primit iertare prin poc˘ain¸t˘a
¸si credin¸t˘a trebuie s˘a primeasc˘a pedeapsa nelegiuirii lor — „plata
p˘acatului“. Ei sufer˘a pedeapsa care va fi diferit˘a ca durat˘a ¸si intensi-
tate „dup˘a faptele lor“, dar în cele din urm˘a se încheie cu moartea
a doua. Deoarece este imposibil pentru Dumnezeu, ¸tinând seama
de dreptatea ¸si de mila Sa, s˘a-l mântuiasc˘a pe p˘ac˘atos în p˘acatele
lui, El îl priveaz˘a de via¸ta pe care, prin neascultare, a pierdut-o ¸si
de care s-a dovedit a fi nevrednic. Un scriitor inspirat spune: „Înc˘a
pu¸tin ¸si cel nelegiuit nu va mai fi; da, îl vei c˘auta în locul lui ¸si nu va
mai fi“. Iar un altul declar˘a: „Ei sunt ca ¸si cum n-ar fi fost niciodat˘a“
[545]
(
Psalmii 37, 10
;
Obadia 16
). Acoperi¸ti de ru¸sine, ei cad într-o uitare
dezn˘ad˘ajduit˘a, ve¸snic˘a.
În felul acesta se va pune cap˘at p˘acatului, cu tot vaiul ¸si ruina
care au izvorât din el. Psalmistul spune: „Tu pedepse¸sti neamurile,
nimice¸sti pe cel r˘au, le ¸stergi numele pentru totdeauna ¸si pe vecie. S-
au dus vr˘ajma¸sii! N-au r˘amas din ei decât ni¸ste d˘arâm˘aturi ve¸snice!“
(
Psalmii 9, 5.6
). Ioan, în Apocalipsa, privind înainte spre starea
ve¸snic˘a a celor mântui¸ti, aude corul universal de laud˘a, netulburat
de nici o not˘a discordant˘a. Toat˘a suflarea din cer ¸si de pe p˘amânt
a fost auzit˘a dând slav˘a lui Dumnezeu (
Apocalipsa 5, 13
). Acolo
nu vor fi suflete pierdute care s˘a-L huleasc˘a pe Dumnezeu, când se