Basic HTML Version
468
Tragedia veacurilor
zvârcolesc în chinul f˘ar˘a sfâr¸sit, nici fiin¸te nenorocite în iad nu-¸si
vor amesteca vaietele cu cânt˘arile celor mântui¸ti.
Pe r˘at˘acirea fundamental˘a a nemuririi din fire a sufletului se
bazeaz˘a înv˘a¸t˘atura cu privire la starea de con¸stien¸t˘a în moarte — o
înv˘a¸t˘atur˘a care, asemenea chinurilor ve¸snice, este opus˘a înv˘a¸t˘aturilor
Scripturilor, contrar˘a ra¸tiunii ¸si sim¸t˘amintelor noastre de omenie.
Dup˘a credin¸ta popular˘a, cei r˘ascump˘ara¸ti, în ceruri, au cuno¸stin¸t˘a
de tot ce se petrece pe p˘amânt, în mod deosebit de via¸ta prietenilor
pe care i-au l˘asat în urm˘a. Dar cum poate exista un izvor de fericire
pentru cei mor¸ti s˘a ¸stie necazurile celor vii, s˘a fie martori la p˘acatele
s˘avâr¸site de cei iubi¸ti ai lor ¸si s˘a-i vad˘a suferind toate necazurile,
dezam˘agirile ¸si groz˘aviile vie¸tii? Cât de mult se vor bucura de fe-
ricirea cereasc˘a aceia care plutesc deasupra prietenilor lor de pe
p˘amânt? ¸Si cât de revolt˘atoare este credin¸ta c˘a, îndat˘a ce suflarea
p˘ar˘ase¸ste trupul, sufletul celui nepoc˘ait este încredin¸tat fl˘ac˘arilor
iadului! Pân˘a la ce adâncimi de groaz˘a trebuie s˘a se cufunde ace¸stia,
ca s˘a-¸si vad˘a prietenii intrând în mormânt nepreg˘ati¸ti, ca s˘a intre
într-o ve¸snicie de vai ¸si de p˘acat! Mul¸ti au fost adu¸si la nebunie de
acest gând chinuitor.
Ce spun Scripturile cu privire la aceste lucruri? David declar˘a c˘a
omul nu este con¸stient în starea de moarte: „suflarea lor trece.
[546]
Se întorc în p˘amânt, ¸si în aceea¸si zi le pier ¸si planurile lor“
(
Psalmii 146, 4
). Solomon d˘a aceea¸si m˘arturie: „Cei vii, în adev˘ar,
m˘acar ¸stiu c˘a vor muri; dar cei mor¸ti nu ¸stiu nimic, ¸si dragostea lor,
¸si ura lor, ¸si pizma lor, de mult au ¸si pierit, ¸si niciodat˘a nu vor mai
avea parte de tot ce se face sub soare. C˘aci, în locuin¸ta mor¸tilor, în
care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuial˘a, nici ¸stiin¸t˘a, nici
în¸telepciune!“ (
Eclesiastul 9, 5.6.10
).
Când, ca r˘aspuns la rug˘aciunea sa, via¸ta lui Ezechia a fost prelun-
git˘a cu cincisprezece ani, împ˘aratul, recunosc˘ator, I-a dat lui Dum-
nezeu tributul laudei pentru mila Sa cea mare. În aceast˘a cântare,
el spune motivul pentru care se bucur˘a: „C˘aci nu locuin¸ta mor¸tilor
Te laud˘a, nu moartea Te m˘are¸ste, ¸si cei ce s-au pogorât în groap˘a
nu mai n˘ad˘ajduiesc în credincio¸sia Ta; ci cel viu, Te laud˘a ca mine
ast˘azi“ (
Isaia 38, 18.19
). Teologia popular˘a îl prezint˘a pe cel mort
neprih˘anit ca fiind în ceruri, intrat în fericire ¸si l˘audându-L pe Dum-
nezeu cu o limb˘a nemuritoare; dar Ezechia n-a putut vedea nici o
perspectiv˘a glorioas˘a în moarte. În cuvintele sale este de acord cu