Basic HTML Version
472
Tragedia veacurilor
Hristos ¸si apostolii n-au f˘acut nici o aluzie la aceasta. Biblia înva¸t˘a
l˘amurit c˘a cei mor¸ti nu merg îndat˘a la ceruri. Ei sunt descri¸si ca
dormind pân˘a la înviere (
1 Tesaloniceni 4, 14
;
Iov 14, 10-12
). Chiar
în ziua când funia de argint se rupe, iar vasul de aur se sf˘arâm˘a
(
Eclesiastul 12, 6
), pier ¸si gândurile omului. Aceia care coboar˘a în
mormânt stau în t˘acere. Ei nu mai ¸stiu nimic din ceea ce se face
sub soare (
Iov 14, 21
). Ce binecuvântat˘a odihn˘a pentru neprih˘anitul
obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este decât o clip˘a. Ei
dorm ¸si sunt trezi¸ti de trâmbi¸ta lui Dumnezeu la o nemurire glo-
rioas˘a. „Trâmbi¸ta va suna, mor¸tii vor învia nesupu¸si putrezirii....
Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbr˘aca în neputrezire, ¸si
trupul acesta muritor se va îmbr˘aca în nemurire, atunci se va împlini
cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghi¸tit˘a de biruin¸t˘a»“ (
1
Corinteni 15, 52-54
). Când sunt chema¸ti din somnul lor adânc, încep
s˘a gândeasc˘a exact de acolo de unde au încetat. Ultimul sim¸t˘amânt
a fost boldul mor¸tii; ultimul gând a fost acela al c˘aderii sub puterea
mormântului. Când se ridic˘a din mormânt, primul lor gând se va
prinde de strig˘atul biruitor: „Unde î¸ti este biruin¸ta, moarte? Unde î¸ti
este boldul, moarte?“ (
Ver 55
).
[551]