498
Tragedia veacurilor
Istoria st˘a ca martor˘a a eforturilor ei persistente ¸si m˘aiestrite de
a se amesteca în treburile na¸tiunilor; iar dup˘a ce a câ¸stigat un cap de
pod, îi promoveaz˘a scopurile, chiar cu pre¸tul ruin˘arii conduc˘atorilor
¸si a poporului. În anul 1204, papa Inocen¸tiu al III-lea a smuls de la
Petru II, regele Aragonului, urm˘atorul jur˘amânt extraordinar: „Eu,
Petru, regele aragonezilor, m˘arturisesc ¸si f˘ag˘aduiesc s˘a fiu totdeauna
credincios ¸si ascult˘ator fa¸t˘a de domnul meu, papa Inocen¸tiu, fa¸t˘a
de urma¸sii lui catolici ¸si fa¸t˘a de Biserica Roman˘a ¸si s˘a p˘astrez cu
credincio¸sie regatul în ascultare fa¸t˘a de el, ap˘arând credin¸ta catolic˘a
¸si persecutând stric˘aciunea eretic˘a“ (John Dowling,
The History
[581]
of Romanism
, b. 5, cap. 6, sec. 55). Aceasta este în armonie cu
preten¸tiile privitoare la puterea pontifului roman, „c˘a este legal
pentru el s˘a-i dea jos pe împ˘ara¸ti“ ¸si „c˘a îi poate dezlega pe supu¸sii
lui de supunerea fa¸t˘a de conduc˘atorii nedrep¸ti“ (Mosheim, b. 3, cent.
II, p. 2, c. 2, sec. 9, nota 17; vezi ¸si note suplimentare).
S˘a nu se uite c˘a înfumurarea Romei nu se schimb˘a niciodat˘a.
Principiile lui Grigore al VII-lea ¸si ale lui Inocen¸tiu al III-lea sunt
¸si ast˘azi principiile Bisericii Romano-Catolice. ¸Si dac˘a ar avea nu-
mai puterea, le-ar pune în practic˘a acum cu tot atâta vigoare ca în
veacurile trecute. Pu¸tin î¸si dau seama protestan¸tii ce fac atunci când
î¸si propun s˘a primeasc˘a ajutorul Romei în lucrarea de în˘al¸tare a
duminicii. În timp de ei urm˘aresc împlinirea scopului lor, Roma
¸tinte¸ste s˘a-¸si restabileasc˘a puterea, s˘a-¸si refac˘a suprema¸tia pierdut˘a.
O dat˘a stabilit în Statele Unite principiul c˘a biserica poate folosi
sau poate controla puterea statului; c˘a rânduielile religioase pot fi
impuse prin legi civile; pe scurt, c˘a autoritatea bisericii ¸si a statului
trebuie s˘a domine con¸stiin¸ta, triumful Romei în aceast˘a ¸tar˘a este
asigurat.
Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care
se apropie; dac˘a acesta este neglijat, atunci lumea protestant˘a va
vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai c˘a atunci va fi
prea târziu pentru a sc˘apa din curs˘a. Ea cre¸ste pe nesim¸tite în putere.
Înv˘a¸t˘aturile ei î¸si exercit˘a influen¸ta în s˘alile legiuitoare, în biserici
¸si în inimile oamenilor. Ea î¸si înal¸t˘a construc¸tii masive ¸si seme¸te în
ale c˘aror ascunzi¸suri tainice se vor repeta persecu¸tiile de odinioar˘a.
Pe ascuns ¸si neb˘anuit, ea î¸si înt˘are¸ste for¸tele pentru a-¸si îndeplini
scopurile atunci când va veni timpul s˘a loveasc˘a. Tot ce dore¸ste este
o pozi¸tie avantajoas˘a, ¸si aceasta i s-a dat deja. În curând, vom vedea