Basic HTML Version
Poporul lui Dumnezeu salvat
551
i s-au închinat. „ ¸Si ve¸ti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel
neprih˘anit ¸si cel r˘au, dintre cel ce sluje¸ste lui Dumnezeu ¸si cel ce
nu-I sluje¸ste“ (
Maleahi 3, 18
).
Vr˘ajma¸sii Legii lui Dumnezeu, de la slujitorii altarelor ¸si pân˘a
la ultimul dintre ei, au o nou˘a în¸telegere cu privire la adev˘ar ¸si
datorie. Prea târziu v˘ad c˘a Sabatul poruncii a patra este sigiliul
viului Dumnezeu. Prea târziu v˘ad natura adev˘arat˘a a sabatului lor
fals ¸si temelia de nisip pe care au cl˘adit. θsi dau seama acum c˘a au
luptat împotriva lui Dumnezeu. Înv˘a¸t˘atorii religiei au dus sufletele la
pierzare, pretinzând c˘a le duc c˘atre por¸tile Paradisului. Pân˘a în ziua
socotelilor finale, nu se va ¸sti cât de mare este r˘aspunderea b˘arba¸tilor
din slujbele sfinte ¸si cât de teribile sunt urm˘arile necredincio¸siei lor.
Numai în ve¸snicie vom putea aprecia corect pierderea unui singur
suflet. Însp˘aimânt˘atoare va fi soarta aceluia c˘aruia Dumnezeu îi va
spune: „Du-te de la Mine, rob r˘au!“
Glasul lui Dumnezeu se aude din cer, f˘acând cunoscute ziua
¸si ceasul venirii lui Isus ¸si vestind leg˘amântul ve¸snic cu poporul
S˘au. Cuvintele Sale se rostogolesc pe p˘amânt ca bubuitul celui mai
puternic tunet. Israelul lui Dumnezeu ascult˘a cu ochii pironi¸ti în sus.
Fe¸tele sunt luminate de slava Sa ¸si str˘alucesc a¸sa cum str˘alucea fa¸ta
lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai. Nelegiui¸tii nu-i pot
privi. Iar când se roste¸ste binecuvântarea asupra acelora care L-au
cinstit pe Dumnezeu prin p˘azirea Sabatului S˘au sfânt, se aude un
strig˘at puternic de biruin¸t˘a.
Îndat˘a se arat˘a la r˘as˘arit un nor mic, negru, cam cât o jum˘atate
de palm˘a. Este norul care Îl înconjoar˘a pe Mântuitorul ¸si care din
dep˘artare pare înconjurat de întuneric. Poporul lui Dumnezeu ¸stie c˘a
acesta este semnul Fiului omului. Într-o t˘acere solemn˘a, îl privesc
cum se apropie de p˘amânt, devenind din ce în ce mai luminos ¸si mai
[641]
glorios, pân˘a ce se face un nor mare, alb, având la baz˘a o slav˘a ase-
m˘an˘atoare unui foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul leg˘amântului.
Isus vine ca un cuceritor puternic. Acum nu mai este „Omul durerii“,
ca s˘a bea paharul amar al ru¸sinii ¸si al durerii, ci El vine biruitor în cer
¸si pe p˘amânt, s˘a-i judece pe cei vii ¸si pe cei mor¸ti. „Cel credincios
¸si adev˘arat“, „în dreptate va judeca ¸si va face r˘azboi“. „ ¸Si o¸stile din
ceruri Îl vor urma“ (
Apocalipsa 19, 11-14
). O dat˘a cu acordurile
melodiei cere¸sti a îngerilor sfin¸ti, o mul¸time nenum˘arat˘a Îl înso¸te¸ste
pe drumul S˘au. Firmamentul pare plin de forme str˘alucitoare —